Adevarul este ca Guvernul nu stie cum sa administreze efectele acestui tsunami mediatic.

Fotografia infractorului, aparuta pe toate canalele media, este devastatoare, sporind forta de distrugere a gesturilor sale: un facies lombrozian, o privire de animal idiot, un produs humanoid al mizeriei radicale. Multi se tem ca, acum, acesta este chiar chipul Romaniei in ochii multor europeni. Este, cred, o temere exagerata. Orice popor are un chip urit, cu care e cunoscut in lume si nimeni nu identifica o tara cu un criminal. Stereotipul negativ despre italieni, de pilda, este ca sint mafioti si asta nu intra deloc in contradictie cu imaginea tarii divine care este, fara indoiala, Italia. Orice „Don" sicilian singeros apartine aceleiasi culturi cu Verdi si Dante.

Oricum, Guvernul nostru simte, corect, ca trebuie sa „faca ceva", sa se comporte intr-un anumit fel, sa zica anumite vorbe si sa decida anumite masuri. Insa, e limpede, nu stie ce si cum. Dnii Tariceanu, David si Cioroianu gesticuleaza prada unei panici care tot creste pentru ca simt - iarasi, corect - ca aceasta criza se poate dezvolta in directii neasteptate, de la lovituri electorale, acasa, la restrictii si sanctiuni incasate prin Europa. Reactiile lor sint insa bilbiite, tardive, inconsistente - gesturi de papusa mecanica stricata, ramasa cu privirea in gol.

In prima zi a crizei, dl Tariceanu spunea ca nu ii poate aduce inapoi pe romanii infractori de prin Europa. In aceeasi zi, ministrul de Interne a spus ca nu ii poate impiedica sa plece din Romania. Amindoi demnitarii pareau patrunsi de cauza adinca a acestei duble impotente: sintem membri in UE, n-ai ce-i face... Cind premierul italian te suna seara, la citeva ore dupa izbucnirea scandalului, cu guvernul convocat de urgenta, nu o face ca sa schimbe stiutele amabilitati „vom coopera...", „vom lua toate masurile...", „traiasca prietenia dintre..." etc. E un semnal clar ca Italia asteapta de la Romania actiune imediata. Reactia noastra a fost: „Nu putem face nimic". De ce? Pentru ca ne-ati primit in UE...

Tot ce poate face dl David este sa mai trimita cinci politisti in Italia. Dl Cioroianu polemizeaza cu organizatiile de romani care se pling la Cotroceni ca MAE nu le sprijina deloc. Premierul, la rindul sau, pare complet infantil. Crede ca e vorba de „imagine" si e gata sa arate lumii ca romanii sint altfel. Efort inutil! Lumea stie cine sint Brancusi si Angela Gheorghiu fara explicatiile dlui Tariceanu. Mai mult, lumea stie cine sint Brancusi si Angela Gheorghiu fara sa stie cine e dl Tariceanu. Ne comportam anapoda si asta arata, a mia oara, ca nu stim sa fim ceea ce, prin hazard istoric, am ajuns sa fim: membri ai UE. Atita lipsa de imaginatie, de indrazneala, de vointa si de inteligenta politica rar am putut vedea chiar si la guvernele romane!

Deciziile italienilor sint perfect legitime. A fi in Uniunea Europeana nu este un pact sinucigas - nu se poate ca, in temeiul acestei uniuni, sa fii paralizat in fata unui val criminal. Romania ar fi trebuit de mult sa simta ca acest tsunami vine. Dar diplomatii si politicienii romani au vederea scurta si simturile atrofiate. Acum, Romania are o singura sansa sa iasa cu fruntea sus din aceasta situatie. Sa fie responsabila! Sa coopereze pe deplin cu italienii si sa ia in interior masurile de disciplinare a celor expulzati. Si, in general, sa invete ca in fata unei crize atitudinea „nu se poate face nimic", cit o fi ea de romaneasca, e inacceptabila in Uniunea care, proasta, ne-a primit...