Trei vicii ale uninominalului proportional

Disputa asupra formulei de vot uninominal poportional vs majoritar a capatat accente extreme, iesind din zona argumentatiei si a analizei beneficiilor pentru Romania din simplul motiv ca sustinatorii ei sunt folositi politic. Se vorbeste iarasi in termeni de "dictatura" si se acuza ingroparea deliberata a uninominalului. Dupa cum era de asteptat, polemica se poarta fie in sfera teoreticului, ca si cum am aplica uninominalul pe un Marte populat de ingeri politici, fie defectele si avantajele celor doua variante sunt pliate in mod deliberat in functie de pozitionarea pro sau contra Basescu. Cu alte cuvinte, cine se indoieste de varianta Guvernului este un antidemocrat, cine nu sustine formula Cotroceniului doreste perpetuarea actualului sistem. Dincolo de razboiul dintre palate, ar trebui sa analizam care dintre cele doua este cu adevarat profitabila pentru Romania de acum, cu clasa ei politica.
In linii generale, se stie ca uninominalul majoritar genereaza un parlament alcatuit din trei-patru partide, in timp ce sistemul proportional faramiteaza spectrul politic, putand rezulta un parlament destul de asemanator, ca reprezentare, celui actual. Unul favorizeaza partidele puternice, in detrimentul celor mici, celalalt le da si acestora o sansa. In ambele se voteaza persoane, dar implicit si partide, in functie de programele, platformele si imaginea lor. Cele doua componente - omul si partidul - joaca un rol la fel de important. Cum scrutinul in doua tururi nu ascunde alt mister decat cel al numarului de senatori si deputati avuti in vedere, uninominalul proportional este mult mai plin de necunoscute si diavolul pare a se ascunde in detaliile lui.

Ce fel de reprezentativitate?
Trebuie spus de la inceput ca sistemul propus de Guvernul Tariceanu nu se aplica nicaieri in Europa, dupa cum a recunoscut insusi Cristian Pirvulescu, si este departe de cel german, la care se face insistent referire. Formula nu are doar o componenta proportionala, adica ofera, spre exemplu, 15% din mandate pentru compensare, ci le repartizeaza 50% perdantilor. Cu alte cuvinte, jumatate din parlamentari sunt
alesi din primul tur de scrutin, indiferent de numarul de voturi primite in colegiul respectiv, iar cealalta jumatate dintre perdanti printr-un sistem de repartitie propotionala in trei faze. Sa ne oprim la aceasta jumatate de parlament aleasa in ambele
variante prin vot majoritar si sa vedem diferenta. In varianta Basescu, sunt necesare doua tururi de scrutin, cei alesi din primul tur avand nevoie de 50% plus unu din voturi, iar in cea a Guvernului este un singur tur, fara restrictia majoritatii voturilor. Se impune ideea ca reprezentativitatea parlamentarului cuantificata in numarul de voturi valabil exprimate este mai mare in primul caz decat in al doilea.

Bonus pentru perdanti: fara prag electoral de 5%
Repartizarea mandatelor pentru cea de-a doua jumatate a parlamentului se face mai intai la nivelul circumscriptiilor, apoi al tarii si, in ultima instanta, daca este cazul, dupa o lista nationala de partid. Formula de repartitie este laborioasa si se bazeaza in primul rand pe insumarea voturilor valabil exprimate primite de competitorii perdanti si pe un sistem de bonificatie pentru partidele mici si de penalizare pentru cele mari. Acesta este de fapt punctul nevralgic. Un partid mic nu are nevoie de pragul de 5% pentru a intra in parlament, fiind suficient sa castige patru colegii uninominale pentru Camera si doua pentru Senat (art. 47, alin. 2, lit. c). Concret, sa zicem ca un partid care castiga sase mandate la votul uninominal, dar are scorul pe tara de doar 4% primeste o bonificatie de inca sase-sapte mandate. In mod evident, aceasta este o concesie facuta UDMR si partidelor precum PC sau PNG. In schimb, partidele mari, adica cele care obtin multe mandate la votul uninominal din colegii si au scoruri electorale mari pe tara, sunt penalizate in fazele ulterioare de repartitie. Adica ele nu mai primesc atatea mandate cate li s-ar cuveni. De exemplu, daca un partid obtine 80% din mandate la votul uninominal in colegii si un scor electoral pe tara de 33%, in fazele urmatoare nu mai primeste nimic (art. 48, alin. 9).

Lista de partid ascunsa
In etapa repartitiei la nivel national intervine asa-numita "lista nationala suplimentara", adica o lista de partid numita doar altfel, care se foloseste in situatia in care un partid obtine un numar de voturi valabil exprimate, care ii permite sa dobandeasca, conform algoritmului de repartizare, mai multe mandate decat numarul de candidati inscrisi in colegiile uninominale. Teoretic, aceasta posibilitate nu este mare, dar e greu de estimat cam cate mandate pot fi distribuite de pe aceasta lista. Problema de fond este insa ca aceasta lista de partid nu va fi cunoscuta marelui public si ca pe ea se va regasi clientela de partid care nu are nici o sansa la votul uninominal.

---

Despre autor: