In momentul de fata, una dintre cele mai la indemina si relevante metode cu care poti face o diferentiere a posturilor tv generaliste e sa urmaresti daca difuzeaza sau nu filme indiene in prime time. Mi se pare un simptom rezonabil al nivelului financiar si un indicator destul de bun al calitatii managementului. Dupa cite stiu, difuzarea filmelor indiene pe posturile romanesti a aparut acum citiva ani la PRO TV, fiind ideea unui celebru domn Oancea. In scurt timp, beneficiind de nostalgiile sufletului romanesc din perioada Raj Kapoor, filmele indiene si-au gasit rapid un loc binemeritat in economia tranzitiei. Au redus costurile de achizitii, au trezit amintiri, au generat publicitate si toata lumea a fost fericita. Si cel mai important e ca au facut toate astea reusind in acelasi timp sa creeze un contracurent pentru telenovele, ceea ce insemna si o promisiune cu scaderea cheltuielilor pe intregul segment al filmelor de import pentru femei romantice care stau acasa si au timp sa se uite dupa-amiaza la televizor. Boomul a durat insa citeva sezoane si e, pe undeva, un exemplu de manual al functionarii televiziunilor. Acelea care au bagat primele bani in filme indiene si-au scos profituri bunicele, pe cind cele care s-au trezit tirziu, iata, le difuzeaza acum ca sa scape de ele, dupa ce patima publicului a expirat deja. Si, ca tot vorbim de arome vechi, am impresia ca pe partea nostalgica a gusturilor si pasiunilor romanesti nu prea se mai scot bani pe piata tv. Ba dimpotriva.