Romania a reusit ca, intr-o singura saptamana, sa ofere pietei tv si, prin intermediul ei, intregului mapamond, doua motive de atentie sporita. Pe de o parte, tragedia umana din Italia, unde o femeie a cazut victima instinctelor primare ale unui pite
Romania a reusit ca, intr-o singura saptamana, sa ofere pietei tv si, prin intermediul ei, intregului mapamond, doua motive de atentie sporita. Pe de o parte, tragedia umana din Italia, unde o femeie a cazut victima instinctelor primare ale unui pitecantrop, a determinat (premiera de domeniul stupefactiei) adoptarea unui act normativ cu aplicabilitate aproape exclusiva - in ciuda negarilor de fatada - pe cetatenii nostri care s-au stabilit in afara granitelor tarii. Pe de alta parte, nu stiu in ce masura a fost chiar premiera, dar si iesirea televizata de precupeata a lui Traian Basescu a reusit sa ne rezerve un loc important in loja centrala a insectarului globalizat al ciudatilor. Nu voi detalia in acest editorial cazul de la Roma, fiindca n-am nici cheful de a filosofa abisal pe marginea unei orori si nici abilitatile de a ma constitui intr-un judecator impartial al consecintelor extinderii galopante a Uniunii Europene; decizie, dupa parerea mea, profund subiectiva, fortata politic si nejustificata de vreun set de realitati obiective. Ma voi intoarce, asa cum Jucatorul se-ntoarÂce periodic la popor, la cvasimonologul gazduit in studioul B1 TV, cu o smerenie absolut greÂtoasa, de Radu Moraru. Mi-e greu sa scriu in astfel de termeni despre un realizator pe care-l cunosc de ani de zile si pe care m-am incaÂpatanat naiv sa-l pretuiesc inclusiv dupa ce a reusit, in timpul referendumului pentru demiterea preÂseÂdintelui, performanta unica de a-si transforma sediul intr-un stadion unde suporterii portocalii cantau si scandau orgasmic intru susÂtinerea idolului lor politic. Am gandit atunci - si continui s-o fac - ca fiecare poate sa-si promoveze cum crede de cuviinta, in limitele legii, pentru ca bunul-simt nu e cuantificabil, simpatiile si obliÂgatiile politice. Tocmai fiindca nu vreau sa arunc rahat in ventilatorul pornit si detest sa ma spurc mahalageste, in piata publica si cu mainile-n sold, cu meseriasii unei bresle care ne asigura tuturor o paine buna de mancat, voi opri aici consideratiile privind prestatia lui Radu Moraru. Referindu-ma, insa, la aceeasi emisiune memorabila, vreau sa remarc altceva. Stiam, constat acum ca gresit, ca actualul presedinte al Romaniei are limite foarte inalte. Mitocaniile si calomniile debitate, cu o nonsalanta inspaimantatoare si cu justificarea ca seful statului nu are obligatia sa prezinte dovezi, la adresa tuturor celor care indraznesc sa aiba o alta parere decat a sa, demonstreaza ca Traian Basescu nu are absolut nici o limita. Omul e realmente nociv pentru notiunea de democratie. Iar iesirile sale publice, in general de uz intern si pe sticla murdara a televizorului, fiindca dincolo de granite nu mai da nimeni doi bani pe el, nu fac altceva decat sa confirme ca directia pe care s-a inscris Romania dupa alegerile din 2004 este aberanta. O multime de romani s-a incolonat atunci la urne, cu un entuziasm bezmetic de o cauza mai buna, din dorinta de a schimba regimul politic apasator si corupt cu unul mai transparent, mai relaxat, mai democratic si mai breaz. Cu ce ne-am ales dupa Marea Revolutie Democratica Portocalie? Cu o guvernare de cumetrie profund nefunctionala, cu un balci televizat perpetuu si de cea mai joasa speta, cu regretul Europei Unite de a-si fi lasat usa de la intrare descuiata si, nu in ultimul rand, cu un presedinte lipsit de educatie si fara cea mai vaga viÂziune politica, dar cu multe frustrari si aptitudini de dictator ratat. In definitiv, ne meritam soarta cu varf si indesat. Daca ne-a placut sa fim tratati ca sacii de cafea din cala, atunci sa fierbem la foc mic, sa iasa caimacul gros...
Despre autor:
