Romania a reusit ca, intr-o singura saptamana, sa ofere pietei tv si, prin intermediul ei, intregului mapamond, doua motive de atentie sporita. Pe de o parte, tragedia umana din Italia, unde o femeie a cazut victima instinctelor primare ale unui pitecantrop, a determinat (premiera de domeniul stupefactiei) adoptarea unui act normativ cu aplicabilitate aproape exclusiva - in ciuda negarilor de fatada - pe cetatenii nostri care s-au stabilit in afara granitelor tarii. Pe de alta parte, nu stiu in ce masura a fost chiar premiera, dar si iesirea televizata de precupeata a lui Traian Basescu a reusit sa ne rezerve un loc important in loja centrala a insectarului globalizat al ciudatilor. Nu voi detalia in acest editorial cazul de la Roma, fiindca n-am nici cheful de a filosofa abisal pe marginea unei orori si nici abilitatile de a ma constitui intr-un judecator impartial al consecintelor extinderii galopante a Uniunii Europene; decizie, dupa parerea mea, profund subiectiva, fortata politic si nejustificata de vreun set de realitati obiective. Ma voi intoarce, asa cum Jucatorul se-ntoar­ce periodic la popor, la cvasimonologul gazduit in studioul B1 TV, cu o smerenie absolut gre­toasa, de Radu Moraru. Mi-e greu sa scriu in astfel de termeni despre un realizator pe care-l cunosc de ani de zile si pe care m-am inca­patanat naiv sa-l pretuiesc inclusiv dupa ce a reusit, in timpul referendumului pentru demiterea pre­se­dintelui, performanta unica de a-si transforma sediul intr-un stadion unde suporterii portocalii cantau si scandau orgasmic intru sus­tinerea idolului lor politic. Am gandit atunci - si continui s-o fac - ca fiecare poate sa-si promoveze cum crede de cuviinta, in limitele legii, pentru ca bunul-simt nu e cuantificabil, simpatiile si obli­gatiile politice. Tocmai fiindca nu vreau sa arunc rahat in ventilatorul pornit si detest sa ma spurc mahalageste, in piata publica si cu mainile-n sold, cu meseriasii unei bresle care ne asigura tuturor o paine buna de mancat, voi opri aici consideratiile privind prestatia lui Radu Moraru. Referindu-ma, insa, la aceeasi emisiune memorabila, vreau sa remarc altceva. Stiam, constat acum ca gresit, ca actualul presedinte al Romaniei are limite foarte inalte. Mitocaniile si calomniile debitate, cu o nonsalanta inspaimantatoare si cu justificarea ca seful statului nu are obligatia sa prezinte dovezi, la adresa tuturor celor care indraznesc sa aiba o alta parere decat a sa, demonstreaza ca Traian Basescu nu are absolut nici o limita. Omul e realmente nociv pentru notiunea de democratie. Iar iesirile sale publice, in general de uz intern si pe sticla murdara a televizorului, fiindca dincolo de granite nu mai da nimeni doi bani pe el, nu fac altceva decat sa confirme ca directia pe care s-a inscris Romania dupa alegerile din 2004 este aberanta. O multime de romani s-a incolonat atunci la urne, cu un entuziasm bezmetic de o cauza mai buna, din dorinta de a schimba regimul politic apasator si corupt cu unul mai transparent, mai relaxat, mai democratic si mai breaz. Cu ce ne-am ales dupa Marea Revolutie Democratica Portocalie? Cu o guvernare de cumetrie profund nefunctionala, cu un balci televizat perpetuu si de cea mai joasa speta, cu regretul Europei Unite de a-si fi lasat usa de la intrare descuiata si, nu in ultimul rand, cu un presedinte lipsit de educatie si fara cea mai vaga vi­ziune politica, dar cu multe frustrari si aptitudini de dictator ratat. In definitiv, ne meritam soarta cu varf si indesat. Daca ne-a placut sa fim tratati ca sacii de cafea din cala, atunci sa fierbem la foc mic, sa iasa caimacul gros...