Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu au licitat, pe trasee liber alese, intr-o emisiune de televiziune, opinii despre media romaneasca. Din verdictele domnului Liiceanu n-am ales nimic. Nu sustin nicidecum ideea ca discursul domniei sale a zornait a nuca seaca. Dar cand ideea este snopita de subiectivism reactionez la fel de trairist. Refuz sa rezonez. In antiteza, spunerile domnului Andrei Plesu nu au decat apartenenta culturala gene­roa­sa, dezradacinata definitiv din muschiul animalului ce sun­tem. Tocmai de aceea chiar si injuratura este bine pri­mita cand vine dinspre An­drei Plesu. Are traire spirituala. Mi-au ramas in memorie cateva dintre observatiile formulate cu delicata amara­ciune. Andrei Plesu se declara "exasperat de ce limba romana proasta se vorbeste in general. Nu ma astept ca jurnalistul sa fie academician. Nu ma astept la fineturi. Dar vorbim prost, inexpresiv si anost. Se raspandeste un simt prost al limbii". Atat cat pot sa-mi dau sea­ma, Andrei Plesu are mare drep­t­ate. Nota este binemeritata, dar nu reprezinta raul cel mai trainic din toate cele. Cu mult mai trainica mi se pare a fi obstinatia cu care ne apa­ram repetentia. Nu putem fi ajutati, deoarece refuzam cu incapatanare adevarurile care nu ne convin. Tot Andrei Plesu observa ca orice atitudine cri­ti­ca la adresa presei este ta­xa­ta. Saracia argumentelor a creat deja stereotipii tampe. Cel care critica presa este nea­parat antidemocratic, are neconditionat ceva impotriva, impotriva libertatii de exprimare. Competitia ramane des­chisa. Unii castiga concursul, altii sunt beneficiari ai con­cursului de imprejurari. In astfel de conditii doar intersec­tii­le devin periculoase. Incur­cam sensurile si prioritatile, riscand sa ramanem intr-un giratoriu din care nici forta centrifuga nu ne mai salveaza. P.S. Am citit undeva ca "tribunele oficiale ale fotbalului nostru sunt populate cu interlopi, fosti militieni, secu­risti de vita veche si imbogatiti de partid si de stat". Tot pe-acolo am vazut eu o masa a presei si ziaristi care mai mint cateodata. Iar daca li se atrage atentia, devin raz­bunatori. Neaflandu-ma insa in dispozitie polemica, am dat vina pe Andrei Plesu.