Ilustratiunea Romana, 3 noiembrie 1937 Ion Tic, dornic sa-i cunoasca pe moti asa cum sunt, cu necazurile si cu nazuintele lor, porneste la drum spre a-i cunoaste pe urmasii lui Avram Iancu, Horia, Closca si Crisan. De cate ori colind Ardealul, "Tara Motilor" cu amintirile, cu necazurile si cu nadejdile ei, ma ispiteste. Un ce invizibil ei, ma ispiteste. Un ce invizibil plamadit - cine stie - din oasele sfinte ale marilor mucenici ai Neamului din aurul risipit din belsug in piepturi de deal sau de munte - ma atrage si pe mine, ca pe atatia altii, sa cunosc si mai bine acest minunat colt de tara, in care pribegesc si traiesc "motii" - aceasta splendida sinteza a tragediei si eroismului romanilor ardeleni. Fiecare petec de pamant este o glorioasa pagina de istorie; fiecare rau sau parau un manunchi de lacrimi, de sange sau de indreptatita revolta; fiecare deal, munte sau vale un isvor de bogatii si de nedreptati seculare; fiecare casa sau coliba, un parapet al virtutilor si al rezistentei noastre romanesti! Vatra saraca, dar pilduitor de frumoasa a motului a ispitit pe multi romani, inca de pe vremea cand acesti vitregii ai soartei se gaseau sub stapanirea si persecutia maghiara. Ion Bratianu a izbutit inca de acum 30 de ani sa aduca in tara, biserica lui Horia din Alba si sa€™o recladeasca, asa cum era din barne mari de brad, pe mosia parinteasca de la Florica, ca un simbol al visului scump tuturor romanilor, ce avea sa se impli­neasca mai tarziu!   NAZUINTE. Ce puteri nevazute atragea pe marele nostru barbat de stat in tinuturile pribegilor si nedreptatitilor moti? Cam aceleasi care atrag si astazi pe atatia altii, dornici sa-i cunoasca pe moti asa cum sunt, cu necazurile si cu nazuintele lor, cu viata pe care o duc si astazi si care a facut pe nemuritorul Octavian Goga sa sintetizeze, in cateva randuri, toata suferinta acestor obiditi: "Muntii nostri aur poarta.../ Noi cersim din poartaa€™n poarta...". Gandeam la toate acestea, cand mi-am propus intra€™o buna zi sa pornesc spre Tara Motilor, sa petrec catava vreme prin satele si pe la vetrele lor, si sa scriu, in cadrul reportagiilor acestei reviste, cele ce voi vedea si voi constata dupa 20 de ani de la eli­berarea urmasilor lui Avram Iancu, Horia, Closca si Crisan. Zis si facut! In trenul care ma ducea spre Deva tovarasii mei de drum sunt oameni morocanosi, taciturni de ai crede ca in suflete le ploua sau le ninge... Doar unul singur, un tanar inginer, despre care in urma am aflat ca e mot din partea Carpenisului cat mai descreteste atmosfera greoae a compartimentului. Inginerul pare incantat ca un "regatean" calatoreste pentru a-si cunoaste mai bine "fratii", pentru a le asculta pasurile si a povesti cititorilor cele auzite si vazute... Un tanar inteligent, inimos, care a tinut, dupa ce a invatat care, sa se reintoarca "la pietrele pe care le-au udat cu lacrimi si le-au scurmat cu mainile parintii si strabunii". Convorbirea aluneca repede asupra tinutului spre care ma indreptam, si pe care doream sa-l cunosc cat mai bine... Cum inteleg, te intereseaza "baesii" nostri...Si ocupatiunile lor. Mai ales starea lor actuala, si deopotriva nevoile lor...Nimerit ar fi sa-i vezi asa cum sunt, adica in mica exploatare, acolo unde se trudesc singuri sa scoata aurul din piatra si in marea exploatare unde capitalul si geniul constructiv romanesc au ridicat cele mai moderne instalatiuni... "Baesii" - adica motii minieri care traiesc exclusiv din extragerea aurului - reprezinta cel mai ascutit unghiu al "problemei motilor". Sunt tinuturi care nu ofera bietului mot alta decat piatra din mina. Adeseori, poate de cele mai multe ori, cu tot aurul pe care il are sub picioare, in pamant, nu are nici painea cea de toate zilele... De aceia, noi cersim din poarta in poarta.   Incercarea timpului "Tanarul privi pe fereastra vagonului. Un aer de tristete invalui fata inginerului care nu uita o clipa ca este si ramane mot... undeva in fundul sufletului, atavica re­volta a obiditului macina amaraciunea omului care sa€™a nascut in saracia si ne­dreptatea vremurilor... "Noi, motii nu cunoastem de cat o singura categorie de oameni care fac politica, din sanul careia se aleg guverne si carmuitori: ro­mani, oricare le-ar fi culoarea politica. De la acestia, «eroicul si mult incercatul popor al motilor» asteapta mantuire." Ilustratiunea Romana, 3 noiembrie 1937  "Marele nostru Ion I.C. Bratianu cerceta dintra€™un «dor atavic al muntilor» inca inainte de razboiul pentru intregirea neamului - Tara Motilor. Acolo a avut, poate, pentru intaia oara, viziunea clara a unitatii noastre, pe care a infaptuit-o apoi, cu multi ani in urma, cu vitejia si jertfa ostasilor nostri. De aceea, poate, scria atat de frumos in ale sale «Amintiri din Tara Motilor». «Din inaltimile lor evocatoare, mai limpede si mai evocator de cat oriunde i sa€™a aratat unitatea Tarii si a neamului nostru si din orice calatorie pe culme ma€™am reintors cu dorul sporit al integritatii lor»." Ilustratiunea Romana, 3 noiembrie 1937