De mai bine de 100 de ani, la marginea comunei TeÂlega se afla Penitenciarul Doftana. Aceasta a avut pe rand mai multe destinatii: ocna, muzeu, loc de pelerinaj pentru comunisti. Povestea Doftanei incepe inca din 1892, cand ocnasii e
De mai bine de 100 de ani, la marginea comunei TeÂlega se afla Penitenciarul Doftana. Aceasta a avut pe rand mai multe destinatii: ocna, muzeu, loc de pelerinaj pentru comunisti. Povestea Doftanei incepe inca din 1892, cand ocnasii erau adusi cu trenul sau cu duba. Inchisoarea a fost construita cu cinci aripi, fiecare avand propria curte interioara. Una dintre ele, numita zona H, a fost facuta pentru tortura, si aici erau incarcerati cei mai periculosi dintre toti detinutii. Daca in celelalte aripi existau paturi si mese, in zona H nu erau decat o teava metalica, de care erau legati oamenii in zeghe, si un butoi pentru necesitati in mijlocul celulei. De la Penitenciarul Doftana nu a reusit sa fuga nimeni, niciodata. Totusi, prin curtea inchisorii, asa cum povesteste Constantin Bengea, un localnic in varsta de 86 de ani, se trecea frecvent si fara probleme. "Satenii aveau terenuri in jurul inchisorii si trebuia sa ajunga la ele. Puscaria avea cantina, ateÂlier de cizmarie si tamplarie, magazin cu mezeluri. Pai, nu mancam noi acasa bunatatile pe care le mancau ei aici." EPOCA DE AUR. Dupa razboi, inchisoarea a devenit muzeu. Cand si cand, comunistii se adunau la Doftana pentru a rememora anii de detentie si lupta in ilegalitate. Ceausescu venea si el. Covorul rosu era asternut pana la intrarea in cladirea administrativa. PreÂsedintele vizita celulele, apoi participa la intrunirile organizate de partid. Pe pereti, intotdeauna la loc de cinste tronau tablourile cu portretele Tovarasului si TovaÂrasei, realizate de cei inchisi la Doftana. Se rasfoiau cartile de capatai ale comunistilor, se dadeau citate din ele, se vizionau documentare, se punea la cale intrecerea socialista. DEGRADARE. Dupa RevoÂlutie, angajatii muzeului au fost dati afara. Unul singur a ramas, pe post de portar, administrator, femeie de serviciu, gestionar. Inchisoarea a fost devastata de oameni. S-a furat tot ce se putea fura: usi, ferestre, caramida, tigle, paturi, lemn, mese. Arhiva comunista a ajuns intr-o incapere, unde sobolanii rod din greu la cartile lui Lenin si ale lui Stalin. TaÂblourile cu cel dintai fiu al tarii au fost si ele furate si distruse. Prin curte sau pe sub scarile distruse zac inca pancarde comuniste: "Traiasca!", "PCR si poÂpoÂrul", "Cinste comunistilor". Pare a fi singura dovada a vremurilor de glorie ale Doftanei. Astazi, doar caÂteva veverite mai zburda nesÂtinÂgherite prin arborii batrani din fata inchisorii. Si, peste toate, laÂcatul greu care doseste ruinele Doftanei de trecatori. BORDEL LA DOFTANA. AuÂtoritatile locale si judetene s-au gandit in mai multe randuri sa dea o utilitate puscariei. Unii au insistat sa se faca intre zidurile groaÂse hotel de lux, aducand ca arÂÂgumente frumusetea peisajului linistea locului, fundatia claÂdirilor, pe care se poate construi mai deÂparÂte. Altii au propus sa se incropeasca de o discoteca la Doftana, ca e discretie si nu e aglomeratie in zoÂna. Cea mai tare propunere a fost insa de departe cea prin care se specifica in mod expres ca ar fi cel mai indicat ca aici sa se faca un bordel. In felul acesta, "fetitele" de pe DN1 nu mai stau la vedere, sa le vada deleÂgatiile straine care tranÂziÂteaza Valea Prahovei. Din pacate, nici una dintre solutii nu s-a dovedit a fi viabila. Si o paragina totala si generala a pus stapanire pe Doftana.
Despre autor:
