De mai bine de 100 de ani, la marginea comunei Te­lega se afla Penitenciarul Doftana. Aceasta a avut pe rand mai multe destinatii: ocna, muzeu, loc de pelerinaj pentru comunisti. Povestea Doftanei incepe inca din 1892, cand ocnasii erau adusi cu trenul sau cu duba. Inchisoarea a fost construita cu cinci aripi, fiecare avand propria curte interioara. Una dintre ele, numita zona H, a fost facuta pentru tortura, si aici erau incarcerati cei mai periculosi dintre toti detinutii. Daca in celelalte aripi existau paturi si mese, in zona H nu erau decat o teava metalica, de care erau legati oamenii in zeghe, si un butoi pentru necesitati in mijlocul celulei. De la Penitenciarul Doftana nu a reusit sa fuga nimeni, niciodata. Totusi, prin curtea inchisorii, asa cum povesteste Constantin Bengea, un localnic in varsta de 86 de ani, se trecea frecvent si fara probleme. "Satenii aveau terenuri in jurul inchisorii si trebuia sa ajunga la ele. Puscaria avea cantina, ate­lier de cizmarie si tamplarie, magazin cu mezeluri. Pai, nu mancam noi acasa bunatatile pe care le mancau ei aici."   EPOCA DE AUR. Dupa razboi, inchisoarea a devenit muzeu. Cand si cand, comunistii se adunau la Doftana pentru a rememora anii de detentie si lupta in ilegalitate. Ceausescu venea si el. Covorul rosu era asternut pana la intrarea in cladirea administrativa. Pre­sedintele vizita celulele, apoi participa la intrunirile organizate de partid. Pe pereti, intotdeauna la loc de cinste tronau tablourile cu portretele Tovarasului si Tova­rasei, realizate de cei inchisi la Doftana. Se rasfoiau cartile de capatai ale comunistilor, se dadeau citate din ele, se vizionau documentare, se punea la cale intrecerea socialista.   DEGRADARE. Dupa Revo­lutie, angajatii muzeului au fost dati afara. Unul singur a ramas, pe post de portar, administrator, femeie de serviciu, gestionar. Inchisoarea a fost devastata de oameni. S-a furat tot ce se putea fura: usi, ferestre, caramida, tigle, paturi, lemn, mese. Arhiva comunista a ajuns intr-o incapere, unde sobolanii rod din greu la cartile lui Lenin si ale lui Stalin. Ta­blourile cu cel dintai fiu al tarii au fost si ele furate si distruse. Prin curte sau pe sub scarile distruse zac inca pancarde comuniste: "Traiasca!", "PCR si po­po­rul", "Cinste comunistilor". Pare a fi singura dovada a vremurilor de glorie ale Doftanei. Astazi, doar ca­teva veverite mai zburda nes­tin­gherite prin arborii batrani din fata inchisorii. Si, peste toate, la­catul greu care doseste ruinele Doftanei de trecatori.   BORDEL LA DOFTANA. Au­toritatile locale si judetene s-au gandit in mai multe randuri sa dea o utilitate puscariei. Unii au insistat sa se faca intre zidurile groa­se hotel de lux, aducand ca ar­­gumente frumusetea peisajului linistea locului, fundatia cla­dirilor, pe care se poate construi mai de­par­te. Altii au propus sa se incropeasca de o discoteca la Doftana, ca e discretie si nu e aglomeratie in zo­na. Cea mai tare propunere a fost insa de departe cea prin care se specifica in mod expres ca ar fi cel mai indicat ca aici sa se faca un bordel. In felul acesta, "fetitele" de pe DN1 nu mai stau la vedere, sa le vada dele­gatiile straine care tran­zi­teaza Valea Prahovei. Din pacate, nici una dintre solutii nu s-a dovedit a fi viabila. Si o paragina totala si generala a pus stapanire pe Doftana.