In amintirea bibliotecii din Alexandria am fost la biblioteca din Alexandria. Adica sa ne-ntelegem. Am fost in Alexandria asta, de aici. De pe meleagurile romanesti, nu asa, de pe meleagurile egiptene. Nu. De pe plaiurile romanesti. Am pasit timid in acest locas de cultura. Primii pasi. Primele emotii.


Nimeni in biblioteca "Marin Preda" din Alexandria, judetul Teleorman. O tacere cerebrala puncteaza spatiul in care se mai gasesc urmatoarele lucruri: un holisor cu mocheta pe jos (culoare albastra) pe care sunt niste usi. Sala de lectura e delimitata printr-un geam enorm de holisor, asa ca putem vedea un nene care citeste ziarele. Totul curatel. Si aici e mocheta albastra pe jos. Peste tot e mocheta albastra pe jos. E clar ca asta-i sala de lectura a bibliotecii din Alexandria. Violez politicos usile. Adica dupa ce bat la usi, intru fara sa mi se raspunda, ce biblioteca mea. Intru ca la mine acasa in biroul secretarei. Un fax. Niste hartoage. Intimitatea asta brusca dintre mine si biblioteca din Alexandria ma sperie, sincera sa fiu. Asa ca abandonez ideea scotocelilor mahalagesti, optand, mai degraba, pentru batutul pe la toate usile. Sper cu sinceritate sa nu nimeresc intr-un moment prost, cine-stie ce s-o fi intamplat. In sfarsit. O persoana cumsecade deschide o usa.


INÃ…UNTRU. Stimati cititori, ne aflam chiar aici, in Biblioteca din Alexandria, manati nu de curiozitati culturalnice, asa cum ne-ar placea noua, intelectualilor, sa credeti, ci, mai curand, imbolditi de o curiozitate, daca vreti, nationala. Draga, cum e la biblioteca intr-un orasel mai mic, cu atat mai mult cu cat acesta e omonim cu un mare oras al antichitatii, si anume cel care a demarat cel mai de anvergura proiect cultural al vremii, o biblioteca ce depozita 900.000 de pergamente?

Doamna care ne primeste e foarte draguta si dispusa sa ne puna la dispozitie orice informatie privitoare la. O mint spunandu-i ca facem o cercetare sociologica pe teren, despre ambitiile culturale la romani (n-am gasit alta rima). Nu vreau nici s-o sperii, nici s-o inhib si d-aia zic. "Peste doua sute de mii de volume, sa stiti, avem". Aceasta paranteza cu "sa stiti" divulga o mandrie deloc reprobabila. E simpatica doamna cum isi apara teritoriul. Si foarte bine face.


PREZENTARE GENERALÃ…. "Poate ca suntem noi un oras mic, dar avem o biblioteca bine pusa la punct. Avem trei sectii". Doua puncte. De imprumutat copii, de imprumutat adulti si de multimedia, care inca nu e multimedia decat cu numele. Stim, stim, nu sunt bani. In orice caz, intentia e buna si probabil, odata si-odata, o sa fie un calculator cu acces la internet si in biblioteca din Alexandria, macar atat. Nu spunem asta cu malitiozitate, ci cu speranta-n cuget, suflet si literatura.

"Despre carti, sa stiti ca avem si carti rare". Ce carti rare. "Carti rare" despre care aflam ca sunt departe, intr-un depozit din subsol, le pastreaza bine de tot si d-aia. "Uitati! Uitati colectia integrala Encyclopedia Britannica". Ne uitam la colectia integrala Encyclopedia Britannica. "Avem si carti in limbi straine". Dau ochii cu un James Joyce, aflat la vedere pe un raft si pe care-l salut in trecere, la Hemingway ma uit tot superficial, desi ma-ntreb daca nu cumva are el un "Zapezile de pe Kilimanjaro" ca tot o caut si n-o gasesc si poate-o gasesc tocmai aici, in biblioteca din Alexandria, imi fac si permis, daca e. Dante. Virginia Wolf. Prietenii mei, intelectualii. "Ghidul electronistului amator". "Si avem si carti mai rare". Ce carti mai rare. "Carti mai rare".


SÅLILE. "Aici e sala de lectura". Dam noroc cu sala de lectura, cea lipita printr-un geam de holul de la intrare.  Aceasta consta in cateva randuri de mese dispuse paralel. Spatiul pare mic pentru cei aproximativ sase mii de abonati pe care-i are biblioteca, potrivit spuselor doamnei, dar e greu de crezut ca, vreodata, aceasta salisoara ar deveni brusc neincapatoare din cauza celor sase mii de abonati care vor fi dat buzna de la serviciu si de la scoala, ca sa mai apuce si ei sa mai citeasca ceva pana se-nchide. Sase mii de locuitori din Alexandria au permis de intrare la biblioteca si asta tradeaza pasiunea pentru lectura a populatiei... aaa... alexandriene. Desi acum nu se vede nici un abonat care sa devoreze carti, suntem convinsi ca el exista si se afla chiar pe drum inspre biblioteca la aceasta ora, nu se poate altfel.


ALTFEL, afara din biblioteca, oamenii citesc, citesc si iar citesc. Daca nu citesc toti cei cincizeci de mii de locuitori, sase mii tot o fac. Citeste si tanti asta care bea rachiu la varice, zece mii suta. Citeste si nenea asta care trage de o bere la halba alaturi de tanti, tot la varice. Citeste si nenea care te cantareste, cinci mii cantaritul, si care nu se bucura de o dictie tocmai ok, din cauza c-a citit foarte mult inainte si e foarte obosit, daa€™ e simpatic.

Un domn tocmai face o pauza de lectura cu o bere-n mana. "Da, am colaborat cu militia". Ceva pe ruseste. "Am colaborat cu militia acum douazeci de ani, da". "Ca dac-o-ntrebi pe una ce-i aia «adrenalina» zice ca-i o prajitura", "da, am colaborat cu militia, am colaborat cu militia", gal-gal. Un tip care citeste mult si care, in esenta, in spatiul de lectura al carciumii, isi panseaza tristetile cu bere la un litru.


TOTI, dar absolut toti citesc, doar ca acum-acum, chiar in acest moment, se afla intr-o pauza de la sala de lectura si au iesit si ei putin sa-si dreaga neuronii cu una mica, dupa care tup, inapoi la sala de lectura, la studiu, de asta putem sa fim siguri. Si oricum e o ora mai naspa in Alexandria de citit chiar acum, lumea adulta fiind la serviciu, lumea minora fiind la scoala si deci. Au timp de citit, macar o ora, daca, sa zicem, fug de la serviciu pe la cinci, pana la sase, cand se-nchide la biblioteca, tot citesc o ora.

Pensionarii citesc si ei, mai ales ziarele, dar de dimineata, nu acuma, la pranz, cand, daca mai au ceva de aflat, afla oricum de la televizor, nu dau buzna la biblioteca, asa, ca intelectualii ceilalti, mai ales ca cine-stie unde locuiesc dumnealor.


EXIT. Alexandria e un oras care e un oras in care se citeste mult. Doamna cu care am vorbit la biblioteca e convinsa ca viitorul bibliotecilor, al tuturor bibliotecilor, asa, in general, nu e amenintat de internet. "Nu exista sa inlocuiasca internetul cartea. Cartea o sa ramana mereu, sunt convinsa de asta. Copiii nostri citesc si citesc carti adevarate, sa stiti, chiar daca, normal, ca orice copii ai vremurilor astora, nu pot si nici nu trebuie sa stea departe de internet. In mod clar, bibliotecile, cartile tiparite vor continua sa existe".