Teologul Paul Evdochimov, despre:Asceza si psihologie

Dezvoltarea si multiplicarea rapida a ramurilor psihologiei actuale au bulversat in profunzime cunoasterea "psyhe"-ului uman. Dintr-o stiinta abstracta a descrierilor functionale si asociative, psihologia tinde sa devina stiinta a omului total. In aplicatiile terapeutice, ea pune problema fierbinte a echilibrului psihic al omului modern. Psihiatrii cauta pentru bolnavii lor sanatatea si normalul, fara a le putea defini exact.

Astfel, Karl Jaspers, in celebrul sau tratat de patologie, renunta la formularea criteriului si la trasarea granitei dintre sanatate si nebunie. Omul traieste intr-o confuzie adanca si ignora toate principiile care guverneaza "iconomia" sa launtrica. Lasat singur, el se cufunda in nevroze si, in momentele de singuratate, nicio forma sociala nu-l protejeaza si nici nu-i rezolva conflictele profunde acumulate in strafundul sufletului sau. Nu este de mirare ca Freud a gasit in bolile mentale o diversiune, o iesire pentru disonantele interioare devenite de netrait.
Necunoasterea legilor mai adanci, doctrinele oculte contribuind la aceasta, duce la simplificari in care raul este redus la imperfectiune, iar lupta ascetica la igiena. O carte interesanta - dar cat de simptomatica - intitulata: "Morala fara pacat" vorbeste despre aceasta pe larg; or, "pacatul este boala sufletului", proclama al IV-lea Sinod Ecumenic. Se stie cum ca "nebunia este pierderea functiei realului".
Sfantul Apostol Pavel, rugandu-se pentru duhul discernamantului sau deosebirii duhurilor (Filipeni 1: 10), functie axiologica de apreciere, are in vedere chiar principiul functiei realului si, prin aceasta, profilaxia spirituala. Psihiatrii cei mai patrunzatori sesizeaza in spatele maladiilor psihice dezordinea spirituala, absenta scarii valorilor, incapacitatea de a discerne si de a face o alegere decisiva. Dar simplificarea isi va pastra intotdeauna puterea de seductie ca sistem fara mister si, prin aceasta, inchis in el insusi.
Or omul, vrea nu vrea, nu exista decat in relatia lui cu absolutul. Daca nu accepta transcendentul, absolutizeaza imanentul sau se considera pe el insusi absolut. Deus non est, Deus est. Orice analiza a sufletului omenesc descopera, mai devreme sau mai tarziu, un reziduu ireductibil la empirism, doar la psihic.
Sfantul Pavel constata: "Ceea ce fac nu stiu" (Romani 7: 15), descopera legea interioara care lupta impotriva legii mintii (Romani 7: 23) si formuleaza astfel legea rezistentei irationale. Psihanaliza o cunoaste si ea bine si cauta o cale deturnata de actionare asupra inconstientului. Ea considera ca viata psihica este alimentata de imagini care traduc tendinta fundamentala: libidoul. Aceste imagini poseda partea afectiva care se poate detasa si reatasa la o alta serie de reprezentari; este metoda clasica de tratament la inceputurile sale. Nu se poate actiona asupra subconstientului prin imperative; vointa se opune oricarui ordin direct; in modul cel mai eficace ele se introduc prin imaginatie, descoperindu-se astfel marea putere a imaginilor. Dar chestiunea cea mai delicata de care depinde vindecarea este chiar aprecierea naturii si a sursei acestei puteri. Sublimarea presupune Sublimul, miscarea anagogica ascendenta presupune un Prea Inalt; mangaierea, un Mangaietor. Trebuie sa alegem intre o idee instrumentala, o constructie cerebrala, utila dar, in cele din urma, ineficace, si Principiul care are toate puterile: "Niciodata n-a vorbit un om asa cum vorbeste Acest Om" (Ioan 7: 46).
Daca, pentru Freud, legea Evangheliei pare irealizabila, aceasta este din pricina faptului ca o abordeaza in afara harului si, prin urmare, nu poate vedea decat o antinomie ireductibila intre individ si societate, intre "eros" si "ananke", intre iubire si necesitate; iar pansexualismul lui sfarseste fatalmente in pesimism si tristete.
Libidoului lui Freud, Adler ii substituie vointa de putere si dorinta de compensatie. Scoala de la New York cauta o metoda pentru a-l conduce pe omul nevrozat spre recucerirea progresiva a sentimentului propriei sale valori. Ea corespunde definitiei ascetice a smereniei, care inseamna "a te afla exact pe locul tau". Jung pune in relief energia psihica fundamentala.
"Psihologia adancurilor" descopera, alaturi de inconstientul individual, inconstientul colectiv. Arhetipurile inductoare, vestigii ale tuturor mitologiilor, traiesc in psyhe si provoaca asociatii asemanatoare. La fel de importanta este depistarea in structura fiintei umane a tendintelor de extravertire si introvertire, ca si bisexualitatea in care animus este polarizarea sufletului feminin inspre barbat si anima polarizarea sufletului masculin spre cel feminin.
Normalitatea este echilibrul intre aceste tendinte diferite, prin mijlocirea energiei psihice a carei intensitate si intentionalitate se afla in stransa corelatie cand sunt bine dirijate.
Dr. Franck din Viena se straduieste sa depaseasca psihicul pentru a ajunge la spiritual si a atinge persoana in inconstientul spiritual, unde se joaca raporturile dintre eul uman si Tu-ul divin. Dr. Caruso lucreaza in acelasi sens: pentru el nevroza este o greseala de determinare a destinului in cautarea vocatiei proprii. Wilfred Daim vede aceasta greseala in falsele substituiri ale absolutului, tratamentul trebuie sa duca la rasturnarea valorilor, sa dezvaluie relativitatea nenumaratilor idoli fata de venirea adevarului absolut.
Aceasta scurta vedere de ansamblu ne arata deja in ce punct psihologia moderna se intalneste cu asceza crestina in aceeasi preocupare pentru sanatatea spirituala. Amandoua pun in relief efortul "razboiului nevazut" pentru a lumina tenebrele "subterane" ale subconstientului si a conduce la "metamorfoza" sau la metanoia si transfigurare. Daca psihanalistii cauta la belle image, pentru asceti aceasta inseamna restaurarea formei initiale - imago Dei - care tinde spre Dumnezeu.

(va urma)

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe