Oamenii cred in iesirea miraculoasa, intrucat le place. Ulterior, cand tinta este ratata, de regula, mesagerul este uitat, intrucat pacalitii sunt ocupati sa iasa din complicatiile rezultate din aplicarea retetei iluzorii. Ramane doar simpatia tampa pentru cel care le-a oferit iluzia fericirii.
Mesajul domnului Basescu adresat unei populatii nevrozate de o tranzitie prelungita prin strategia transformarilor graduale ale stangii (conservator-progresiste) si de polarizarea sociala rezultata din guvernarea pe principii inegalitare a dreptei (neo-conservatoare) este simplu: "Daca nu sunteti multumiti de viata voastra, vinovatul unic este clasa politica. Daca vreti sa reformati aceasta clasa politica (cuvantul reforma are aici si inteles de sanctiune) unica solutie este votul uninominal. Daca Parlamentul ticalosit nu adopta votul uninominal, singura cale este impunerea lui prin referendum (cuvantul referendum are aici si inteles de revolutie)".
Din intrebarea pe care presedintele o adreseaza romanilor doritori, potrivit sondajelor, de vot uninominal, rezulta, insa, ca lucrurile stau putin altfel decat se astepta lumea. Nu votul este uninominal, ci circumscriptia. Cat priveste scrutinul, acesta va fi in doua tururi, iar nu in unul. Problema pragului electoral ramane deschisa. Electoratul afla, deci, ca exista mai multe feluri de alegeri uninominale. Cunoaste el diferentele intre variantele alternative spre a alege in cunostinta de cauza? Ii explica cineva de ce aproape nicaieri in Europa democrata acest sistem nu este aplicat integral? Raman ceilalti europeni cu clasa politica nereformata sau romanii vor reveni la scrutinul proportional pe lista dupa ce o vor fi reformat-o?
Initiatorul variantei pe care azi o sustine presedintele este PSD. Cum se explica aceasta coincidenta de optiuni intre doi actori politici pe care totul ii desparte? Ca orice partid, PSD este interesat intr-o lege electorala care sa ii aduca cat mai multe voturi si sa ii acorde majoritati masive cu care sa isi aplice programul nestingherit. Guvernarea in coalitii-curcubeu s-a dovedit dificila. Ca partid de stanga, PSD va avea, cel putin atat timp cat vulnerabilii, exclusii si marginalizatii, precum si cei ce cred in egalitate, solidaritate si integrare sociala vor fi mai numerosi decat cei bogati si interesati in pastrarea inegalitatii ca motor al liftului social, o majoritate relativa a electoratului de partea sa. Cu o buna impartire a circumscriptiilor electorale PSD are cele mai mari sanse sa isi asigure o majoritate parlamentara absoluta prin agregarea unor majoritati relative locale. Aceasta cu atat mai mult cu cat PSD are indiscutabil cele mai multe personalitati cunoscute si cele mai multe competente individuale in randurile sale. Autonomizarea acestor personalitati in raport cu liderii organizatiilor din care fac parte, ca urmare a renuntarii la liste, este si o masura de reechilibrare a raporturilor interne din PSD intre centru si baza, dupa procesul de descentralizare care a crescut puterea structurilor locale reducand-o pe aceea a parlamentarilor.
Cu totul altele sunt motivele pentru care, dupa ce a calificat initiativa PSD drept o "demagogie care impiedica formarea unei majoritati democratice", domnul Basescu imbratiseaza propunerea adversarului sau cu un entuziasm care il duce pana la periclitarea mesajului european al romanilor la alegerile europarlamentare. Despre acestea vom vorbi in editorialul viitor.