Singura premiera britanica a saptaminii, „Politist meserias", combina comedia neagra cu filmul de actiune, parodiind copios reteta hollywoodiana a ultimului gen, fara a-i neglija potentialul de adrenalina.

Politistii britanici, eroici, chiar si cu
dulceata pe fata Lungmetrajul, care poate fi vizionat in Bucuresti la Hollywood Multiplex, aduna crema actorilor britanici specializati in comedie si livreaza o experienta a vizionarii mult superioara sumei ingredientelor filmului, si ele, de altfel, excelente. Trama aduce a celebrul „Arsenic si dantela veche" al lui Frank Capra, dar e condimentata cu mult mai multe cadavre si schimburi consistente de impuscaturi. Politistul londonez Nicholas Angel (Simon Pegg) este trimis intr-un satuc idilic de catre sefii sai (Martin Freeman, Steve Coogan si Bill Nighy) deoarece era mult prea competent si i-ar fi lasat fara slujba. Ajuns la tara, sub supravegherea inspectorului Butterman (Jim Broadbent), Angel se alege numai cu cazuri penibile, gen recuperarea unei lebede.

Dar cadavrele incep sa se adune, motivate de varii accidente, si Angel incepe sa suspecteze o conspiratie a cetatenilor seniori ai orasului, care vor sa il purifice recurgind la crime. Totul pentru a obtine din nou titlul onorific de „Cel mai bun sat al anului".

Echipa de scenaristi responsabila pentru film este formata din regizorul lungmetrajului, Edgar Wright, si din actorul din rolul principal, Simon Pegg. Desi scriptul abunda in umor negru sec si in bascalie la adresa filmelor hollywoodiene de actiune - se asteapta de la spectator o cultura solida in ceea ce le priveste, de la „Point Break" la „Bad Boys" -, ce iti sare din prima in ochi este constructia imaginii.

Ritmul narativ extrem de alert, furios in inaintarea sa, este racordat la o juxtapunere pe repede inainte a cadrelor (lipsite de continuitate in continut, fara potrivire grafica), consacrata pentru registrul tragic de „Requiem for a dream". Or, aici, regizorul se amuza copios filmind astfel o bauta la pub, luarea in evidenta a unor detinuti si utilizarea unei sonerii.

In ceea ce priveste schimburile de gloante, imaginea alterneaza vioi intre miscarea cu incetinitorul si juxtapunerea rapida, abuzind de o intreaga panoplie de arme, inclusiv unele inaugurate in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, toate detinute de locuitorii satucului idilic.

Ultima jumatate de ora este dedicata integral actiunii si acumularii de cadavre intr-un exces de adrenalina care il parodiaza pe acela al productiilor marca Bruckheimer. Scenaristii realizeaza pastisa ironica recurgind la o schimbare a decorurilor, mai precis plasind luptele intr-un supermarket sau pe teritoriul unei machete a satului. Meritul scenariului rezida si in utilizarea unei game largi de poante, numeroase de limbaj (bine integrate in structura personajelor, de altminteri), insa neferindu-se nici de gagurile fizice sau de galetile de „singe" folosite inteligent.

De ce actorul William Shatner nu va juca in noul film „Star Trek", aflati pe www.cotidianul.ro/select