Se implinesc 15 ani de cand, in noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, Ion si Doina Aldea Teodorovici s-au stins din viata in urma unui accident de circulatie. Glasurile celor care au cantat primii despre limba romana si despre Eminescu s-au inaltat la Ceruri. La intrarea in comuna Cosereni, crucea alba din marmura a ramas singura martora a unui destin tragic. Soferul vinovat nu a fost pedepsit nici pana astazi.   


Drumul pana in comuna Cosereni, acolo unde acum 15 ani inimile sotilor Teodorovici incetau sa mai bata, dupa ce un teribil accident de circulatie i-a obligat sa spuna stop vietii, te duce cu gandul spre nicaieri. Spre vremelnicie. La intrarea in localitate, o cruce alba, din marmura iti "agata" privirea impiedicandu-te sa-ti continui drumul. Pentru cateva clipe, te opresti si citesti: "De avem sau nu dreptate, Eminescu sa ne judece". Recunosti imediat versurile. Salcia ce se inalta deasupra monumentului funerar aduce, cu fiecare adiere, ceva din cantecele celor doi basarabeni. Este liniste. Din fotografie, Doina si Ion ne privesc linistiti. Tineri si frumosi par a fi impacati cu destinul care le-a rapit prea devreme bucuria de a canta si de a trai. Langa cruce, o batrana din comuna tine in mana cativa trandafiri rosii. Dupa ce ii asaza cu delicatete in jurul monumentului, se apleaca spre o candela, aprinzand lumanari. Cunoaste povestea sotilor Teodorovici, iar tristetea i se citeste pe fata. "Vin deseori si le fac curat. E pacat de ei. Au murit prea de tineri. Rar se mai opreste cineva sa le aprinda cate o lumanare. Cateva persoane de pe la Bucuresti au mai trecut, asa, la zi de sarbatoare. De la accident, pe baiatul lor nu l-am vazut niciodata."


VIETI RÅPITE. Dupa revolutia din decembrie 1989 au cantat primii despre limba romana si despre "domnul Eminescu" - asa cum il numeau ei. Glasul si cantecele sotilor Doina si Ion Teodorovici au alinat sufletele romanilor de dincolo de Prut. Totul avea sa se sfarseasca in noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, cand masina in care se deplasau spre Chisinau a intrat intr-un copac in apropierea localitatii Cosereni. In autoturism, langa sotii  Teodorovici se mai aflau soferul si insotitorul acestuia. Ciudat este faptul ca cei doi au scapat fara nici o zgarietura, in timp ce Doina si Ion, aflati pe bancheta din spate, au fost striviti intre greutatea masinii si copacii de pe marginea drumului. Accidentul a starnit suspiciuni cu atat mai mult cu cat, la sosirea la fata locului a politistilor din Urziceni Koudalb Vasilii Ivanovici, soferul, a negat faptul ca el ar fi condus masina. "Imi amintesc ca pe la ora doua noaptea am fost anuntati de un accident in dreptul kilometrului 38, de pe raza localitatii Cosereni. Bineinteles ca nu stiam ca era vorba despre sotii Teodorovici. Cand am ajuns acolo, am gasit masina prinsa pe dupa un pom, iar domnul Teodorovici, mort, agatat intre fiare. Doamna inca mai traia, asa ca am dus-o cu o ambulanta la spital. Soferul avea doar cateva zgarieturi, iar pasagerul din fata, grav ranit", ne-a povestit Tita Ioan, comisar in cadrul Politiei Urziceni, cel care acum 15 ani a trait pe viu tragedia cantaretilor. Cercetarile efectuate atunci au stabilit ca accidentul de circulatie s-a produs din vina soferului Ivanovici, care pe timp de noapte si in conditii de oboseala a condus autoturismul cu viteza foarte mare. Nici pana in ziua de azi acesta nu a fost condamnat pentru accident, celalalt pasager al masinii disparand fara urma.


VINOVATII FÃ…Ra€™ DE VINÃ….  Moartea sotilor Teodorovici in conditii suspecte a starnit o serie de reactii atat din partea presei, cat si din partea apropiatilor celor doi. In anul 2004, Ziarul de Garda din Chisinau a facut o ancheta proprie cu privire la accidentul din seara de 29 spre 30 octombrie 1992, adresand mai multor personalitati ale vremii intrebarea: "Crima premeditata sau accident in cazul sotilor Doina si Ion Aldea Teodorovici?". Mai mult, scriitorul Grigore Vieru, prieten apropiat al acestora, a declarat ca avea la cunostinta faptul ca cei doi primeau telefoane si mesaje in care erau amenintati cu moartea. Cu toate ca indiciile de la locul accidentului sustineau ipoteza unei crime, autoritatile romanesti de atunci au catalogat totul ca pe un nefericit incident. Cei doi au lasat in urma un baietel, Cristofor, care la acea vreme avea 11 ani, fiind crescut de Eugenia Marin, mama Doinei. Acum, cand se implinesc 15 ani de la trecerea in nefiinta a sotilor Teodorovici, nimic nu pare sa se fi schimbat. Desi la Parchetul General din Urziceni dosarul cu acest caz a fost clasat, asupra mortii celor doi pluteste negura. Adevarul este insa undeva departea€¦Singurul lucru care nu va putea fi niciodata contestat de cei care apreciaza valoarea este acela ca Doina si Ion Teodorovici au scris o fila importanta in istoria contemporana a Romaniei. Cantecele si glasul lor au infruntat timpula€¦ Doina si Ion Aldea Teodorovici au intrat in eternitatea sufletelor celor care i-au cunoscut, apreciat si iubit.