Catunul luminii - Pe urmele Patriarhului

Dobresti - o localitate ca nici o alta asezare romaneasca, ascunsa intre vaile si dealurile impadurite ale Banatului. Un catun uitat de lume, dar nu de Dumnezeu, in care-si duc zilele 40 de suflete, fara pereche: prima oaste a lui Daniel, Patriarhul Romaniei. Atati au mai ramas dupa colectivizarea din 1956, desi odinioara satul natal al Prea Fericitului Parinte numara 126 de numere de casa, care adaposteau 560 de familii.


Daniel Ciobotea a crescut in mijlocul satului Dobresti, localitate care, pe vremuri, fusese binecuvantata cu doua biserici: una ortodoxa, iar cealalta greco-catolica. Doar prima, zidita in anul 1832, a supravietuit in timp, devenind pe parcurs monument Unesco. Aceasta a fost prima si cea mai mare dragoste a lui Daniel! Vecinii si prietenii din copilaria Prea Fericitului isi aduc aminte cu placere ca "fiul invatatorului" era altfel: "Frecventa de mic biserica. Ii placea sa traga clopotele la biserica, sa cante la strana, sa stea langa preot si sa-i dea cadelnita. Era altfel educat. Era fiu de dascal, pe cand noi eram copii de tarani. Ii placea mult sa ne imprumute carti din biblioteca tatalui sau si ne indemna sa citim in loc sa batem mingea pe maidan". Actualul primar al comunei Bara, localitate de care apartine satul natal al Patriarhului, a fost coleg de clasa cu Prea Fericitul Daniel: "Imi amintesc ca, la Liceul Brediceanu din Lugoj, Daniel era mai mereu cu cartile in mana. Lectura in fiecare pauza texte in latina si franceza. Era scutit de sport. Nu avea treaba cu viata lumeasca. Nu venea cu noi nici la hora in sat si nici la fotbal", povesteste Ioan Lazarescu. Chiar daca Daniel a ales un alt drum in viata, cel al Bisericii si al lui Dumnezeu, acesta nu si-a uitat niciodata plaiurile natale.


FIUL SATULUI. Actualul Patriarh al Romaniei a revenit la Dobresti in 1992, revazandu-si dupa multi ani satul copilariei. Atunci i s-a inmanat titlul de cetatean de onoare al comunei Bara. Dupa alti zece ani, tot in satul sau natal, pe atunci Mitorpolitul Moldovei, a pus bazele unei noi manastiri, sfintind locul viitorului asezamant monahal "Sfanta Cuvioasa Parascheva". Nimic neobisnuit, atat timp cat IPS Daniel isi formase deja "mana" in Mitropolia pe care o pastorea, prin infiintarea a peste 300 de parohii, 40 de manastiri si schituri si construirea a peste 250 de biserici noi. In anul 2003, Mitropolitul Moldovei a donat bisericii din satul sau natal vesmantul in care au fost imbracate moastele Sfintei Cuvioase Parascheva. "Planul manastirii de la Dobresti s-a nascut in iulie 2001. Eram la Bucuresti, in casa sorei Prea Fericitului Parinte, cand acesta s-a intors de la o sedinta a Sfantului Sinod. Era 1 noaptea, cand a pus mana pe un pix si a desenat, pe un servetel de hartie, un plan al viitorului asezamant monahal. Mi-a poruncit sa ma ocup de proiect. Insusi Patriarhul, din economiile proprii, a cumparat cele cinci hectare de teren pentru Manastirea Sfanta Parascheva", spune parintele Ioan Covaci, din Lugoj.


GRIJÃ… PENTRU PELERINI. Tot dupa anul 2000, prin grija personala a Mitropolitului Daniel, atat casa parinteasca a familiei Ciobotea, cat si Scoala Generala din satul Dobresti au intrat in reparatii capitale. Imobilul in care a copilarit Prea Fericitul Parinte a fost mansardat si transformat intr-o casa de oaspeti, fiind pus la dispozitia pelerinilor. Si scoala pe care a slujit-o insusi tatal sau a primit o noua fata. Acum, biserica este pregatita sa renoveze si sa administreze si celelalte scoli de pe raza comunei: Lapusnic, Radmanesti si Spata. Toate in memoria tatalui Prea Fericitului Parinte Patriarh! "Tatal lui Daniel a fost un om tare bun. Era invatatorul satului si avea teren destul de mult. A refuzat sa-l dea la CAP, drept pentru care a fost trimis sa predea la scoala din Cherches. Facea drumul zilnic pe jos, saracul de el, tarziu a primit inapoi postul de invatator in Dobresti. A mai avut de patimit si in anul 1973, dupa ce a ridicat o cruce pe raza localitatii in memoria ostasilor cazuti in cel de-al doilea razboi mondial, in special in amintirea cumnatilor sai, Ion si Gheorghe Brancu, care au pierit in Caucaz. Pana si primarul de atunci a fost penalizat din salariu pe un an", si-a amintit una dintre vecinele Prea Fericitului Parinte.

---

Despre autor: