Asemenea tuturor tarilor foste comuniste, Cehia si Slovacia au o istorie oficiala, care ignora evenimentele de culise, uneori mai importante decat ceea ce se petrece pe scena pentru stabilirea cursului evenimentelor. In manuale, faptele care au dus la prabusirea sistemului totalitar in fosta Cehoslovacie sunt prezentate intr-o inlantuire prin care se explica de o maniera coerenta, credibila si, pana la un punct, reala cum masiva ridicare populara a facut posibil imposibilul. Astfel, prin actiunea maselor, s-ar fi produs dislocarea structurilor de putere comuniste de obedienta moscovita, in conditiile in care in tara existau stationate masive trupe sovietice.

Oricum am analiza aceasta factologie politica oficiala nu vom fi in masura sa intelegem niciodata cum doar intr-o luna si jumatate a fost posibil sa se prabuseasca o lume ce parea incremenita in vesnicie. Numai ca si in acest caz astazi suntem in masura sa stim, daca nu tot, oricum mai mult decat s-a dorit sa se afle...

Varianta clasica, buna pentru manuale si poeti
La 17 noiembrie 1989, Ziua Internationala a Studentilor, dupa o ceremonie comemorativa la Cimitirul Visehrad, aproximativ 15.000 de studenti, dar si alti cetateni, care in ultimele zile isi facusera obiceiul sa demonstreze impotriva regimului, se deplaseaza spre centrul Pragai, in Piata Wenceslas, loc simbolic al trecutelor manifestatii comuniste de amploare. Pe fundalul unor ciocniri cu fortele de ordine, atmosfera se tensioneaza, au loc incaierari violente, se folosesc arme de foc, peste 500 de manifestanti sunt raniti, iar unul, Martin Smíd, despre care se spunea ca este student la medicina, cade ucis. Vestea se raspandeste fulgerator, provocand ridicarea in masa a cehilor si slovacilor, care in scurt timp va cuprinde intreaga tara.

Pe 19 noiembrie, Forul Civic in Cehia si Publicul Impotriva Violentei (VPN) in Slovacia devin vocea tuturor protestatarilor; cele doua incearca dialogul cu puterea comunista. In fata presiunii, la 24 noiembrie 1989, secretarul general al Partidului Comunist Cehoslovac, Milos Jakes, este nevoit sa demisioneze. La 27 noiembrie 1989, pe tot cuprinsul tarii are loc o greva generala de doua ore in toate sectoarele economiei, fapt ce obliga Partidul Comunist ca pe 28 noiembrie 1989 sa accepte si sa inceapa negocieri cu Forumul Civic. Din acest moment, evenimentele intra in linie dreapta.

Pe 29 noiembrie, este abolit articolul din Constitutie care prevedea monopolul partidului comunist, iar la 5 decembrie 1989, sarma ghimpata de la granita cu Austria si Germania este indepartata. Este sfarsitul, marcat prin demisia secretarului general al partidului comunist Gustáv Husák si desemnarea in aceeasi zi (10 decembrie) a unui guvern federal condus de Marián Calfa, primul guvern necomunist de dupa 1948.

La 28 decembrie, Alexander Dubcek este ales presedinte al Parlamentului, iar pe 29 decembrie 1989, Václav Havel devine presedintele Cehoslovaciei.

'Turistii>> sovietici sosesc in numar mare inainte de inceperea revoltei
Informatii recente dovedesc ca, spre sfarsitul anului 1988, un grup de demnitari comunisti reformisti au stabilit contacte cu Mihail Gorbaciov, care insa i-a indreptat spre KGB, care la randu-i i-a pus in legatura cu generalul Alois Lorenc, seful Serviciului Secret Cehoslovac (STB). Acesta avea deja o puternica retea in interiorul cadrelor opozitiei din Cehoslovacia pe care a folosit-o pe tot parcursul anului 1989 pentru radicalizarea si coordonarea actiunilor antistatale. In luna noiembrie s-a considerat ca operatia „revolutia de catifea“ putea incepe si, ca urmare, seful suprem al KGB, Vladimir Kriucikov, il trimite de la Moscova la Praga pe generalul Viktor Grusko, adjunctul sau, pentru ca impreuna cu seful rezidentei KGB de aici, generalul Ghenadi Teslenko, si cu seful Securitatii cehoslovace, generalul Alois Lorenc, sa coordoneze si sa supravegheze desfasurarea evenimentelor. Totodata, in preajma zilei de 17 noiembrie 1989, in capitala cehoslovaca au sosit cateva avioane cu „trupe de revolutionari“, adica „turisti“ sovietici din formatiunile de agenti profesionisti (SPETNAZ) ai Serviciului Secret al Armatei Sovietice (GRU), care s-au amestecat printre demonstranti.

Cand pe 17 noiembrie 1989 tanarul Martin Smíd, aflat in fruntea coloanei de manifestanti care revenea de la procesiunea din Cimitirul Visehrad, este ucis, se spune ca a fost doborat de gloantele Militiei. Vestile sunt contradictorii, altii sustinand ca „a fost omorat in bataie“. Nimeni nu stia exact pentru ca nimeni nu ii vazuse pe ucigasi. Un grup de revolutionari aflati in preajma sa l-a acoperit cu un steag si l-a ridicat pe brate, intr-un gest simbolic ce a facut imediat inconjurul planetei, si a avut darul sa ridice, intr-un val de manie populara, toti cetatenii Cehoslovaciei.

Eroul 'ucis>>, un locotenent de securitate viu si nevatamat
Reporterii occidentali din Praga fac investigatii pentru a afla mai mult despre identitatea eroului si afla ca in Capitala erau doi tineri care purtau numele Martin Smíd.