SURPRIZE LA HOTEL - Noi peripetii in hotelurile din capitala rusa
Ion Cristoiu va lansa in curand "Lumea vazuta de un roman rupt in fund - volumul 2". Jurnalul National va prezinta in premiera un fragment din acest volum. In numarul trecut scriam despre experienta traita la Hotel Rossia din Moscova cand am pornit ventilatorul din camera. Cum ventilatorul prinsese a topai prin incapere, de parca i-ar fi intrat un cui in talpa. Noroc ca aparatul se oprise brusc. Lovit de o oboseala de moarte, dupa ce consumase atata energie. Intamplarea cu ventilatorul ma pune pe ganduri. Trebuie sa purced la o inspectie riguroasa a asezamantului. Cine stie ce surpriza ma poate astepta! Trag de usita in spatele careia orice hotel din lume plaseaza minibarul. Cat pe-aci sa raman cu ea in mana! Locul destinat minibarului, prin statul de functiuni, e gol. Cei de la administratie au luat minibarul! Ca sa nu se fure! Verific pe rand si cu precautie masuta pe care am gasit pliantul (sta nitel intr-o rana), televizorul (functioneaza), dulapul pentru haine (ii lipsesc cuierele, le-a sterpelit, probabil, cel dinaintea mea), patul (rezista la sedere, ba chiar si la aruncare).  Cei mai multi barbati sunt nefericiti in casnicie, pentru ca n-au avut de la inceput imaginea completa a viitoarei neveste. Daca, inainte de a merge la Oficiul Starii Civile, amaratul ar fi aflat ca respectiva e, intr-adevar, draguta, vesela, ingrijita, dar ca nu-i place sa stea in bucatarie, mai mult ca sigur ar fi fost scutit de dramaticele revelatii ulterioare. Aplicand invatatura asta la camera cu care urma sa fiu casatorit doua nopti, purced la inspectarea baii, unul dintre locurile cel mai pline de surprize intr-un hotel situat la est de Viena. De cum deschid usa, cativa gandaci o rup la fuga, ca si cum ar fi fost prinsi asupra faptului. Slava Domnului! Hartia igienica e sub forma de sul! Un salt urias pe scara progresului fata de hotelurile anterioare. Ca, pentru omenire, saltul primului pas pe Luna. Da, dar pe polita de sticla, unde, de obicei, pana si la hotelul Garii se itesc, minione, sipurile cu sampon, gel de dus, spuma de baie, nu se zareste nimic. Doar o bucata de sapun, si aia folosita in parte, varata in hartie de ambalaj. Umezita zdravan, hartia a intrat adanc in sapun. Daca mi-ar trece prin cap s-o folosesc, trebuie s-o curat in prealabil cu cutitul, ca pe un cartof inainte de a-l arunca in tigaie. Dau in schimb peste o capsula pentru protejarea parului in timpul dusului. Ii inteleg rostul mai tarziu, dupa ce mai descopar o absenta. Si nu o absenta oarecare, ci una de marca: uscatorul de par! Punandu-mi la dispozitie capsula de protectie, directiunea a socotit ca ma va feri astfel de o groaznica incercare: cea de a-mi usca parul la ventilator! Nu e un calcul absurd. Daca, facand dus, mi s-ar uda parul, as avea nevoie de un substitut al clasicului uscator. Si, in disperare de cauza, n-ar fi fost exclus sa-mi var teasta in ventilator. Dar daca m-as fi spalat pe cap? Judecand dupa inlocuirea uscatorului cu capsula protectoare, se pare ca directiunea n-a luat in calcul o asemenea posibilitate. Lucru explicabil. Desi au aproape doua decenii de la despartirea de socialism, rusii au ajuns doar pana la faza de dus. Un progres enorm fata de punctul de plecare - cel in care nu se spalau nici pe maini - dar un progres insuficient. Caviarul de la breakfast Dimineata ma grabesc la breakfast. De cum pasesc in ceea ce o placuta cu litere aurite pretinde a fi restaurant, simt nevoia sa ma frec la ochi. Locul aminteste izbitor de sala de mese a unei cantine de mineri din Dombas, de pe vremea Stahanovismului infloritor. De la un capat la celalalt al salii, atat pe lung, cat si pe lat, poti face opturi cu autobasculanta. Fetele de masa dau curs unui albastru mai mult decat pesimist. Cateva lavite lipite una de alta, lasand intre ele, totusi, falii primejdioase, vor sa ne convinga ca vom beneficia de bufet cu autoservire. Numele mancarurilor sunt trecute doar in ruseste. Iar dincolo de tejghea nu e nimeni in stare sa-ti dea o mana de ajutor in engleza. Slava Domnului ca suntem in partea europeana a Rusiei! Ouale sunt totusi oua, pestele nu e bufnita cu solzi, laptele e alb, nu violet. Multumindu-ne cu putin, altfel spus, doar cu ceea ce identificam fara sa citim sau sa intrebam, ne aranjam de un breakfast in care putem avea o oarecare incredere. Un radiocasetofon ca de bal muncitoresc, din acelea dinadins fabricate solid, ca sa nu se sparga cand se fac crita rusii si dau unii in altii cu ce apuca, ne face cadou muzica autohtona. Doua ospatarite umbla de la o masa la alta cu o punga absolut imbietoare. Nu, nu servesc cafea suplimentara la cerere. Vand pe sub mana cutii de caviar. Nu cumpara nimeni. Bastinasii, pentru ca asa ceva se gaseste in Rusia pe toate drumurile, inclusiv pe cele din taiga. Strainii, pentru ca ofertantele vorbesc exclusiv ruseste si, drept urmare, ei nu-si pot da seama daca e otrava sau explozibil. Aproape toata lumea fumeaza, profitand din plin de absenta unei interdictii explicite. Tigarile sunt scuturate in farfurioarele de cafea si, in lipsa acestora, direct pe dusumele. Capitalismul sub toate infatisarile sale 1999. Vizita la Moscova cu premierul Radu Vasile. Dupa ce ne-am cazat la Hotelul Belgrad, strabatand desertul dispretului slav fata de timp, ne intalnim in hol. Sa iesim undeva, la un restaurant. E 10 si ceva noaptea. O capitala din Occident ar oferi sute de satisfactii foamei care ne munceste de azi-dimineata. Cel de la ambasada intampina cu prudenta entuziasmul nostru de a iesi undeva sa mancam. La ora asta - ne spune el - nu gasiti deschise decat doua feluri de restaurante: pentru marii imbogatiti, unde numai apasatul clantei costa o suta de dolari, si pentru saraci, unde risti sa te trezesti, cand ti-e lumea mai draga, cu o sticla de votca in cap. - Bine, bine! zicem noi, dar in Moscova capitalismului biruitor, restaurante mici sau chiar fast-fooduri nu se gasesc?! Delegatul zambeste misterios. Nu mai e nevoie sa ne spuna ca nu sunt. Alegem singurul local disponibil din jurul nostru: restaurantul din hol. E cu specific grecesc. De ce o fi fost nevoie de un restaurant cu un asemenea specific la un hotel din inima Moscovei? Iata o enigma la fel de mare ca si victoria revolutiei bolsevice sau prabusirea comunismului. Cum noi avem insa alte griji decat dezlegarea misterelor din trecutul continentului european, ne luam inima-n dinti si pasim inauntru. Atmosfera? Asa si asa! Binecunoscuta muzica greceasca, dominata de lalaieli, ca si cum ar canta-o cineva pe care tocmai l-a parasit nevasta. Mancarurile? Grecesti. Branza, masline, ceapa. Calcand voiniceste pe tocuri, ospatarita aproape ca ne smulge paltoanele pentru a le arunca, de-a valma, intr-un cuier gata sa se prabuseasca sub povara textilista. N-avem incotro. Inghitim ce ni se ofera. Dupa ce reusim sa ne ardem zdravan gatlejul hotaram sa dam o raita prin centru. (Va urma)