In vara acestui an, o informatie interesanta a facut, voalat, inconjurul lumii: casele de moda italiene vor sa se listeze la bursa. Conform The Guardian, micile ateliere ale designerilor s-au transformat in afaceri puternice si profitabile. Astfel, i
In vara acestui an, o informatie interesanta a facut, voalat, inconjurul lumii: casele de
moda italiene vor sa se listeze la bursa. Conform The Guardian, micile ateliere ale designerilor s-au transformat in afaceri puternice si profitabile. Astfel, in mod gratios si subtil, rochiile Versace sau Armani intra, la modul figurat vorbind, pe pietele de capital. Analistii sustineau inca de prin primavara ca investitorii vor putea cumpara actiuni ale Caselor Prada sau Damiano (si nu numai), la bursa din Milano. Iar specialistii in domeniu comenteaza ca "majoritatea din cele aproximativ 800 de firme care livreaza bunuri de lux pe piata italiana au ajuns intr-un moment revolutionar". Chiar si Roberto Cavalli s-a gandit la noi strategii, printre care vinderea unui pachet de actiuni. Cum au ajuns designerii italieni pana aicis Nu este vorba despre faptul ca mogulii modei devin altceva, daca e sa ne luam dupa declaratia din 1998 a lui Armani: "Creatiile mele pot rivaliza cu marile opere de arta ale secolului al XX-lea". Este vorba despre ceea ce s-a intamplat in atelierele de croitorie ale celor mai importanti "stilisti" italieni de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Acele ateliere au fost o pepiniera a hainelor de exceptie, croite cu maini de maestri, care au utilizat materiale pretioase si broderii elaborate, lucrate dupa tehnici stravechi. Unele dintre cele mai reusite modele in stil italian apartin perioadei 1950-1990. Din "experimentele" de atunci s-a dezvoltat moda italiana apreciata azi de la Paris la Tokio. Un stil pentru cei care cauta in haine un mod de exprimare a propriei personalitati. Contento? No. Sau poate da.
Despre autor:
