Luni, 22 octombrie, ora 14:00, Leicester Square, locul in care sunt concentrate cele mai multe cinematografe din Londra. Agitatie, oameni care pun garduri de metal, unii care se asaza in spatele gardurilor, altii care trec linistiti prin culoarele formate. Politisti, ambulante, pompieri. Daca privesti de la distanta pare ca tocmai ce a fost un atac terorist, cand de fapt se pregateste terenul pentru premiera mondiala a celui mai recent film regizat de Robert Redford, in care ii are parteneri pe ecran pe Tom Cruise si Meryl Streep, Lions for Lambs. Este anuntata participarea actorilor din rolurile principale,publicul vrea sa-i vada, iar imaginile acestea imi amintesc cumva  de cei pe care i-am vazut in  Los Angeles asteptand cateva zile in cort, pe strada, ca sa obtina un loc in gradenele de langa covorul rosu de la Oscar. O ora mai tarziu in piata sunt deja cateva mii de oameni, de toate varstele, iar multi dintre ei au depasit de ani buni varsta adolescentilor care se entuziasmeaza cand isi vad idolii. La un chiosculet din piata e o coada destul de mare, unde oamenii obisnuiti, turisti sau localnici, asteapta sa se puna in vanzare cateva bilete la premiera. Ii impartasesc unui prieten britanic, critic de film, nelamurirea mea despre oamenii care asteapta atatea ore doar pentru a-i zari pe actori, dar si incantarea ca se poate intra la o asemenea premiera cu bilet, ca om obisnuit. "Magia celebritatii. Din strada la o premiera mondiala, alaturi de vedete de prima lista. Asta se vinde aici", imi raspunde zambind si imi explica de ce, in cazul de fata, e o mai mare agitatie decat de obicei. "Tom Cruise a anuntat ca va sta o ora in multime si va dialoga cu fanii." Tot el imi da si detaliile de culise ca sa inteleg ca nimic nu e gratuit, nici un gest nu e lasat la intamplare. "Cruise a avut o altercatie anul trecut aici, in festival, cand, in timpul unui interviu pe covorul rosu, cineva l-a stropit cu apa pe fata. S-a  enervat foarte tare si a ripostat nu foarte elegant. Acum isi spala imaginea." Ma duc politicoasa la un domn trecut de 50 de ani care rasfoieste revista festivalului, in primul rand de dupa garduri, inghesuit intre pustoaice care au pancarte cu "We love you, Tom". Imi spune ca a venit pentru Robert Redford, ca n-are bilet pentru premiera, dar ca ii place sa vada cum arata actorii cand sunt in afara rolurilor. Se prinde dupa accent ca nu sunt englezoaica si, cand ii spun ca sunt din Romania, i se lumineaza fata. "Am vazut vineri «4 saptamania€¦Â» . Uimitor." Ii spun ca filmul a placut foarte mult si in tara noastra, ca la noi nu sunt asemenea manifestatii de simpatie ca la ei, dar ca in cazul filmului lui Cristian Mungiu s-a stat la coada multe ore pentru un bilet. Se dovedeste ca domnul stie multe despre cinema si despre Romania si aminteste de caravana prin tara, in orasele in care nu mai sunt cinematografe. Apoi adauga "Smart boy", referindu-se la Mungiu. De ce am povestit toate acestea? Dincolo de mandria mea, ca un om ales la intamplare dintr-o multime care participa la o premiera mondiala stie despre Romania si despre filmele noastre, intregul context arata ca daca urmam drumurile batute de altii in comunicare - marketing - promovare, avem si noi aceleasi rezultate. Filmul lui Mungiu a fost promovat in Romania ca la carte (de la echipa care a stat cuminte la sesiuni de intrebari si raspunsuri sau a mers in orase pentru a participa la premiere si pana la distribuitia ingenioasa cu caravana) si a avut cele mai mari incasari de pana acum. De la el trebuie sa invete si ceilalti distribuitori, tot asa cum ar trebui sa invete de la cei de afara sa vanda "magia celebritatii", permitand oamenilor obisnuiti sa li se alature celor imbracati in haine de gala.