Timp de doua saptamani de la inceputul lui octombrie a.c., cat timp am fost la fata locului, in toata presa germana si franceza de mare tiraj n-a aparut nimic despre Romania si politichia ei. Nimic, nimic. O constatare similara o facea un si un simpa
Timp de doua saptamani de la inceputul lui octombrie a.c., cat timp am fost la fata locului, in toata presa germana si franceza de mare tiraj n-a aparut nimic despre Romania si politichia ei. Nimic, nimic. O constatare similara o facea un si un simpatic scriitor guatemalez, cu care mi-a facut cunostinta poeta si actrita Ioana Craciunescu: nici despre Guatemala nu se scrisese un rand. Stateam tustrei, francofoni cam tristi, pe terasa (incalzita!) a unui bistrou parizian din arondismentul 11, unde barmana era o maramureseanca din Botiza. Dar ce folos? In presa occidentala tarile noastre nu existau. Ca sa mai schimb tacerea, l-am intrebat pe omologul meu guatemalez daca la ei exista caltabosi. Greu de tradus si explicat cuvant! Nu exista; in schimb, au un fel de carnaciori piperati si afumati care incap si-ntr-o borseta. Pentru gurmanzi, aur curat. Exista si coruptie, dar, mica, dupa buget. "Cine conduce la voi tara?" - m-a intrebat apoi guatemalezul. "O coalitie, dar s-a destramat". "Si-atunci cine conduce?" "Tot coalitia, dar din doua parti". Nu stiu cat o fi inteles el din ce francofonizam eu pe-acolo, dar e cert ca dupa cateva momente de meditatie, simpaticul prozator, aducandu-si aminte de explicatiile mele culinare, a spus: "Cred ca e ceva asemanator caltabosului: daca-l umpli prea tare, se sparge".
Et c'est vrai.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.