Timp de doua saptamani de la inceputul lui octombrie a.c., cat timp am fost la fata locului, in toata presa germana si franceza de mare tiraj n-a aparut nimic despre Romania si politichia ei. Nimic, nimic. O constatare similara o facea un si un simpatic scriitor guatemalez, cu care mi-a facut cunostinta poeta si actrita Ioana Craciunescu: nici despre Guatemala nu se scrisese un rand. Stateam tustrei, francofoni cam tristi, pe terasa (incalzita!) a unui bistrou parizian din arondismentul 11, unde barmana era o maramureseanca din Botiza. Dar ce folos? In presa occidentala tarile noastre nu existau. Ca sa mai schimb tacerea, l-am intrebat pe omologul meu guatemalez daca la ei exista caltabosi. Greu de tradus si explicat cuvant! Nu exista; in schimb, au un fel de carnaciori piperati si afumati care incap si-ntr-o borseta. Pentru gurmanzi, aur curat. Exista si coruptie, dar, mica, dupa buget. "Cine conduce la voi tara?" - m-a intrebat apoi guatemalezul. "O coalitie, dar s-a destramat". "Si-atunci cine conduce?" "Tot coalitia, dar din doua parti". Nu stiu cat o fi inteles el din ce francofonizam eu pe-acolo, dar e cert ca dupa cateva momente de meditatie, simpaticul prozator, aducandu-si aminte de explicatiile mele culinare, a spus: "Cred ca e ceva asemanator caltabosului: daca-l umpli prea tare, se sparge".
Et c'est vrai.