L-am vazut marti seara la TVR 1, in emisiunea moderata de dl Mihaiu, si pur si simplu m-a coplesit. Competentele sale teologice n-au limite, credinta sa e monumentala, dragostea i se vede izvorind prin toti porii fiintei sale, la fel ca si armonia interiora, seninatatea, pacea. Nu cred sa fi vazut vreodata la televizor un avocat mai convingator al cauzei ortodoxismului, un arhanghel mai bine plasat al dreptei judecati si un asa de fin maestru al amintirilor din vremuri de rastriste. Cu asa stilpi ai credintei, ai smereniei, ai bunei-cuviinte, ortodoxia noastra nu are decit de cistigat. De la Sfintul Apostol Andrei incoace, daca Biserica noastra stramoseasca ar fi avut doar citiva fii precum el si lucrurile ar fi mers cu totul altfel. Am fi avut si noi catedrale, am fi fost si noi mai bine plasati in topul natiunilor civilizate ale Europei. Dar si asa e bine. Pentru ca, dati-mi voie, macar douazeci de secunde, spre deosebire de romano-catolici si protestanti care sint aristotelicieni si reci, noi sintem calduti si moi ca piinea abia scoasa din cuptorul cu microunde, platonici in iubire si lipsiti de pofte materiale. Daca ar fi dupa mine, domnul Ciachir ar trebui sa fie numit pe viata purtator de cuvint al Patriarhiei. Ba nu, al sufletului nostru national crestin ortodox de doua mii de ani. Pacat ca uneori pare sa se sufoce in timp ce vorbeste, dar sint convins ca preaplinul retoric al umilintei si involburarea iubirii care i se intrevede pe limba sint de vina.