Charlie Chaplin este simbolul cineastului complet al secolului XX. Regizor de geniu, scenarist original si actor inegalabil, el este practic o institutie a artei cinematografice. Ispravile sale artistice, in majoritate capodopere, sunt punct de reper pentru toti cei care, de atunci, curteaza cu mai mult sau mai putin talent arta cinematografica.

„Luminile Orasului“ este filmul pe care Chaplin insusi il prefera intre filmele sale. Este povestea unui vagabond sarman, dar inimos, care se indragosteste de o tanara florareasa oarba si la fel de sarmana ca el. Fata il confunda cu un milionar, iar lui, deja amorezat de ea, ii vine greu sa o dezamageasca si nu spune adevarul. Ajunge astfel sa se complice extrem de amuzant in tot felul de sarade prin care sa mentina fetei iluzia ca a dat si peste ea norocul in persoana acestui milionar pe care nu-l poate vedea. In paralel, vagabondul salveaza de la sinucidere un milionar alcoolic. Personajul acestuia este o sursa de haz nebun pentru spectator. Cand e beat, ceea ce se intampla foarte des, este cel mai bun prieten al vagabondului, pe care il si cadoriseste din belsug cu bani. (Bani pe care acesta ii cheltuieste intretinand iluzia despre sine a micii florarese). Cand e treaz, mai rar, dar se intampla, habar n-are cine e vagabondul. Indragostit pana peste urechi de micuta florareasa, vagabondul isi propune sa faca totul pentru ca fata inimii lui sa poata vedea (luminile orasului, de aici titlul filmului). Si prilejul se iveste in momentul in care milionarul de serviciu, beat mort, ii daruieste o suma consistenta. Cu acesti bani, vagabondul va plati o operatie care-i reda fetei vederea. Din pacate, el nu mai e atunci acolo pentru a se bucura de ea. Odata treaz, milionarul nu-si aduce aminte ca i-a daruit acesti bani. Acuzat de furt, vagabondul ajunge la inchisoare. Eliberat dupa un timp, o reintalneste pe fata oarba. Vindecata, fata este acum proprietara unei mici florarii. Trecand prin fata florariei, vagabondul o recunoaste, ea insa, evident, nu. Niste mici puslamale incep a-l ironiza pentru hainele sale saracacioase. Iesita din florarie sa-l miluiasca pe vagabondul amarat din drum, fata ii atinge acestuia mana atunci cand ii pune in palma un banut.