Notele informative date Securitatii au reprezentat, probabil, singurele momente de sinceritate si autenticitate ale personajului Constantin Balaceanu-Stolnici.

De la surprindere la negare, de la indignare la lacrimi. Pe aceasta scara au evoluat reactiile lui Constantin Balaceanu-Stolnici cind, in luna aprilie, Cotidianul il punea fata in fata cu propriul trecut. A recunoscut ca a colaborat cu Securitatea sub numele de cod „Laurentiu", insa prin atitudine, aparent incoerenta, a vrut sa lase impresia unei constringeri si, mai presus de toate, a unui regret. Nu a trecut mult si toate acestea s-au dovedit si ele parte a aceluiasi joc pe care seniorul liberal il joaca cu succes din 1965 incoace. Este jocul autoconspirarii si al ipocriziei, combinata cu o nonsalanta naucitoare, in care a devenit Marele Maestru. Ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat, acesta a continuat sa bifeze in agenda reuniuni mondene si sa-si incaseze nenumaratele stipendii de la institutiile pe care le „gireaza" din virful bastonului sau boieresc. Daca ziarul „Ziua" si obscura Universitate Ecologica, unde este mentor, respectiv presedinte onorific, nu erau obligate sa ia vreo atitudine fata de acesta - ba, dimpotriva, daca ar fi facut-o s-ar fi dezis de propriile principii -, institutiile publice la care mai apare pe statele de plata ar fi trebuit s-o faca de mult. Insa sefii Televiziunii Romane l-au lasat sa-si vada in continuare nestingherit de emisiunea de pe Cultural, iar Academia Romana s-a facut si ea ca nu vede. Fireste, toti au putut invoca pina acum faptul ca nu exista o decizie definitiva privind actiunile sale de politie politica. Acum insa ea e publicata in Monitorul Oficial si oricine o poate citi pe site-ul CNSAS. Orice epitet s-ar mai folosi de acum la adresa sa ar pali in fata mostrelor de turnatorie ale seniorului. Probabil din acest motiv este si cel mai amplu probatoriu pe care l-a facut vreodata CNSAS - are 20 de pagini. La fel ca mitropolitul Nicolae, cu care este de-un leat, Balaceanu-Stolnici a turnat tot ce i-a iesit in cale, de la liberali, taranisti si monarhisti la medici, pacienti si diplomati, iar Securitatea a ramas impresionata de „spiritul de sinteza si analiza", precum si de exactitatea informatiilor. Drept pentru care merita bani si calatorii in strainatate, titlul de doctor docent si avansarea, in 1989, la Directia a III-a de Contraspionaj. Revolutia a fost doar o ironie ce s-a insinuat in cariera sa.