O figura aparte de aristocrat al spiritului si nu doar de boier cu acte in toata regula face dl Neagu Djuvara. Contemporanul nostru, dupa ce a fost contemporanul altor doua generatii pe care noi le stim doar din carti, din citite, auzite sau, de ce nu, aproape ca uitam, soptite. Ani in sir am pomenit de "ei", de cei plecati, cumva altfel decat vociferam de "noi", ai nostri, cei "ramasi". Aici, in Romania. Devenita doar "a noastra" si care nu mai era a celor deveniti peste noapte "dusmanii poporului" si "uneltele imperialismului amrican". Dl Neagu Djuvara provine dintr-o veche familie "armaneasca", stabilita la nord de Dunare, unde si Domniei Sale ii este dat sa se nasca. Sa traiasca si sa se educe, sa-si urmeze soarta, sa-si implineasca destinul, acel "khismet" de care tot pomenim in ultima vreme. Chiar in ziua de 23 august 1944 tanarul diplomat roman pleaca in misiune la Stockholm, fiind numit secretar de legatie al Ambasadei Romaniei. Va ramane la post pana in toamna lui 1947 cand comunistii epureaza Ministerul Afacerilor Externe de profesionistii vechiului regim. Pentru dl Neagu Djuvara incepea o noua existenta, o brutala si dramatica rasucire a sortilor. Care-l vor obliga sa-si redefineasca intreaga existenta ulterioara. O viata noua, in "lumea libera" occidentala, dincolo de avatarurile si oprtunitatile unei astfel de rasuceli. Care va dura "O viata de om" - oare de ce nu se gaseste un editor si pentru memoriile lui Nicolae Iorga -, cu bune si mai putin bune deopotriva, pana in 1989, care-i va rasuci iar existenta, prin revenirea in patria natala. Romania.
Caci o Romanie intreaga a purtat in suflet si spinare - precum melcul - casa fiintei lui, a lui Neagu Djuvara: limba romana, cultura, istoria, spriritul si oamenii ei. Obligat de imprejurari, ajunge sa traiasca in diferite colturi ale lumii. De la Parisul plin ispite si iluzii in Africa neagra doldora de noi experiente si intamplari. Inca o dovada ca evenimentele de multe ori ne aleg pe noi si nu noi optam pentru ele. O carte plina de farmec si mistere, o carte plina de spirit de finete, dar si de observatii dintre cele mai patrunzatoare, ne este oferita de Editura Humanitas prin niste fabuloase "Amintiri din pribegie" semnate de istoricul si diplomatul roman numit Neagu Djuvara. In aproape 500 de pagini este adunate intr-o extrem de bogata si articulata limba romana istoria vietii unui om. Un distins reprezentant al aristocratiei balcanice, un distins "muncitor intelectual", in cel mai nobil inteles camilpetrescian. O viata povestita de el insusi, cu digresiuni elegante si glose analitice dintre cele mai patrunzatoare. Iubitorii lui Ion Ghica - printre care ne numaram alaturi de sagacele critic literar Mircea Iorgulescu, de la care am luat citit si maruntit, cu decenii in urma, o editie a "Convorbirilor economice", a lui Hanes, din 1915, daca memoria nu ne joaca feste - au de ce sa se bucure. Amestec de eruditie si cuviincioasa ei intrebuintare, firescul relatarii si naturaletea prin care sunt redate faptele cuceresc pe deplin. Bucurandu-ne ca mai exista oameni de cea mi buna calitate, iar limba romana poate fi innobilata si astazi prin astfel de exemplare umane. Cu care ne putem mandri, nu doar in Paris-ul dlui Neagu Djuvara, dar si la Londra unde Ion Ghica a fost ambasador. Cand ne gandim ca "Scrisorile catre Vasile Alecsandri", pe care le invata copiii la scoala au fost "comise" intr-o misiune diplomatica romaneasca devenim brusc visatori. Multumim si pe aceasta cale dlui Neagu Djuvara pentru prilejul de a ne bucura ca stim sa citim romaneste. Ar fi pacat ca "Amintirile din pribegie" ale Domniei Sale sa nu intre in programa scolara. Ca lectura obligatorie. Ar fi multe de invatat.