Africa de Sud a cistigat pentru a doua oara Cupa Mondiala, invingind in finala Anglia, detinatoarea ultimului trofeu. Locul trei a fost ocupat de Argentina, care a batut din nou Franta la ea acasa.

Africa de Sud a cistigat jumatate
din Cupele Mondiale la care a participat 20 octombrie 2007, stadionul Saint Denis, Paris. In fata a peste 80.000 de spectatori s-a jucat finala Cupei Mondiale de rugby, editia a 6-a. S-au aflat pe teren echipa Angliei, detinatoarea din 2003 a titlului, si cea a Africii de Sud, cistigatoarea editiei din 1995. Pina in finala, Africa de Sud nu pierduse nici un meci, Anglia doar meciul direct, cu adversara sa din finala, dar eliminase Australia si Franta. Favorita specialistilor, dar si a caselor de pariuri era echipa sud-africana. Aveau sa se infrunte mai multe categorii de atuuri. De partea Angliei era "factorul" Wilkinson, eroul din 2003 de la Sydney, experimentata gramada si revenirea in forta de dupa infringerea rusinoasa din grupe, in fata aceleiasi echipe cu care avea sa joace finala. Wilkinson era, la ora meciului, cel mai eficace jucator din istoria Cupei Mondiale. Africa de Sud avea de partea ei pe cel mai remarcabil transformer al editiei, Percy Montgomery, pe cea mai expresiva uvertura, Butch James, si pe cea mai buna linie a doua din lume, Botha-Matfield. Ultimele meciuri directe inclinau si ele echilibrul in favoarea Africii de Sud.

Si finala a inceput. Conform asteptarilor, infruntarea a fost preponderent pe inaintari. Baloanele degajate de acestea erau imediat sutate fie in tusa, fie in cimpul advers pentru a provoca greseli si cistiguri de teren. Din punctul de vedere al spectacolului, meciul nu s-a ridicat la nivelul finalei mici, cistigata de Argentina. Nu s-a marcat nici un eseu. Totul s-a decis prin transformarea loviturilor de pedeapsa. Anglia a gresit mai mult si a oferit mai multe oportunitati de transformare adversarilor. Percy Montgomery a transformat de patru ori, Francois Steyn - o data. Pentru Anglia, Jonny Wilkinson a transformat de doua ori, o data cu noroc, din bara. Ambele echipe au ratat drop-goal-uri. Chiar daca Anglia a stat de doua ori mai mult timp in 22-ul advers si a avut un eseu nevalidat (Cueto, minutul 41) de arbitrul video, sud-africanii au fost extrem de decisi in aparare. Tactica ambelor echipe, un adevarat dusman al spectacolului rugbistic, a fost asemanatoare. De unde si saracia de faze demne de retinut. In finala mica s-a jucat dupa aceleasi scheme, dar Argentina a avut capacitatea sa deschida jocul in ciuda opozitiei aparatorilor francezi.

Scorul final, 15-6 pentru Africa de Sud, nu a tradus in puncte ceea ce s-a intimplat in teren. A cistigat echipa care a fructificat avantajul a doua lovituri de pedeapsa in plus. Din punctul de vedere al posesiei, Anglia a fost superioara ca si in jocul deschis. Dar, inca o data, victoria a apartinut perechii de transformeri care a sutat direct pe buturi. Anglia a beneficiat de cinci lovituri, din care a sutat in margine, pentru cistig de teren, trei. Sud-africanii au obtinut sapte penalitati, dintre care doar una a fost sutata in tusa, iar sase direct spre bete. In acest punct s-a facut diferenta. Abuzul de suturi tactice, in majoritate inalte, a fost greseala Angliei. In total, englezii au trimis peste 80 de suturi in terenul adversarilor, dintre care doar 19 au produs margini si doar 13 au fost baloane de urmarire. Tactica Angliei a esuat, dar, pe aceeasi tactica, Africa de Sud a obtinut avantajul de care aminteam. Asa s-a cistigat meciul.

Africa de Sud, in afara de Cupa Webb Ellis, isi inscrie in tabela recordurilor inca doua performante. Percy Montgomery a fost cel mai eficient jucator al actualei editii, cu 105 puncte marcate, iar Brian Habana l-a egalat ca numar de eseuri, 8, pe Jonah Lomu in istoria Cupei Mondiale. Inca o data, victoria a apartinut unei echipe din Sud. Daca mai adaugam si superba victorie a argentinienilor din meciul de vineri, se poate spune ca Nordul rugbistic a mai pierdut o batalie.

Pentru amanunte despre finala mica, cistigata de Argentina in fata Frantei cu 34-10, cititi Umilinta pe toate linie a "cocosilor": inca 5 eseuri de la "pumele" argentiniene, o cronica scrisa de Andrei Popescu.