Avioane fabricate in curte, la CAP

A dat strainatatea pe aerul de acasa. Iar la 50 de ani a luat-o de la capat, fara sa se teama de esec. Vasile Procopie a devenit faimos printre satenii sai din Valea Enei, comuna Oniceni, de cand din atelierul sau, incropit intr-un vechi CAP, au iesit la lumina zilei adevarate bijuterii de zeci de mii de euro: avioane de agrement. S-au minunat satenii ca sub puterea mainilor unui om, vecin de-al lor, ies asemenea minunatii, dar acum, de cand au vazut ca s-au creat locuri de munca pentru copiii lor, spera ca, cine stie, o sa iasa din saracie.


Casele mici si garbove incep parca sa se zgaltaie. Muscatele din ferestre tremura, iar cainii latra ca dupa niste straini. Praful de pe ulite se ridica cat colo, iar bolovanii de pamant se transforma in fum sub calcatura rotilor de mare tonaj. Femeile, curioase, repede au iesit la poarta. Isi pun mana streasina la frunte si susotesc intre ele, de parca si-ar spune una alteia un mare secret: "Iar or venit strainezii astia. Vasile iar s-o pus pe treaba". Pe ulita din Valea Enei doua camioane imense s-au oprit in dreptul unei cladiri lungi si albe. Un fost CAP transformat in atelier. Cine nu stie care-i socoteala zice ca "au sosit ajutoarele, sa ne mai dea si noua cate vreo flanea din strainatate sau o sticla de ulei", spune tanti Floarea. "Asa am crezut prima data cand am vazut masinile istea asa de mari, sa tot fie trei ani de atunci. De-amu insa stiu. Se incarca avioanele de le face omul ista de la noi, baiet bun si priceput, si se duc pe la bogatasi."


AVIOANE IN FOSTUL CAP. Imbracat in salopeta albastra, cu inscriptii nemtesti pe piept, Vasile Procopie pare pentru satenii sai "un om mare, cum is numaa€™ pe la televizor". Nea Ion trage puternic de haturile cailor si spune cu gura pana la urechi ca "eu n-oi mai vazut ase. Avionele istea is ca niste pasari uriase, dar io nu m-as sui nici in ruptul capului, ca as muri de frica". Barbatul indeamna caii sa o ia la trap. Si pleaca. In urma lui, dinspre fostul CAP se aude zgomotul bormasinei. In atelierul in care iau nastere minunatiile care au facut ca Valea Enei sa fie cunoscuta in toata tara se intind aripile unui avion aproape gata. Motorul, comandat tocmai din Austria, un Rotax autentic, este instalat, foile de aluminiu au imbracat deja aripile si burta mastodontului. Suruburile sunt prinse la locul lor, "doar verificarile ce mai trebuie facute si cam 90% avionu-i gata", ne spune domnul Vasile, mandru de realizarea sa, mai cu seama ca, zice el, "acesta este cam al zecelea prototip pe care il fac de cand am venit in tara". Vasile Procopie nu s-a apucat de afacerea asta dintr-o data. Dupa aproape 30 de ani de lucru in fabricile de avioane din Bucuresti si Bacau, dupa ce a trecut prin tot felul de scoli de meserii si de maistri, s-a hotarat sa mearga pana in Germania, tara despre care spune ca "este taman buna sa te invete cum sa lucrezi".


MANÃ…-N MANÃ… CU NEMTII. Sase ani a furat meserie de la straini, prin mainile sale au trecut mai bine de 14.000 de avioane. Ba, mai mult, nu s-a lasat pana nu a terminat acolo si o facultate in domeniu, ba l-a dus la scoli inalte si pe feciorul sau, acesta fiind acum mana lui dreapta la carma afacerii. Usor nu i-a fost cand a ajuns in tara. Mai multa bataie de cap a avut pana a reusit sa cumpere terenul in care sa plamadeasca avioanele, ca apoi "a depins de mine si io m-am pus pe treaba. Au trecut sase, sapte luni pana am reusit sa cumpar CAP-ul asta de la primarie. Pana au facut licitatia, ehe, poveste lunga. Oamenii au fost suspiciosi. Am investit in teren cam 300 de milioane de lei, aproape toti banii pe care ii stransesem in Germania", povesteste barbatul. Si treptat-treptat, omul a ajuns sa aiba comenzi de avioane una dupa alta. Dar si norocul i-a stat de veghe, caci, zice el, "io am inceput treaba cu ajutorul nemtilor, pe licenta lor. Cu ei am colaborat si mai toate avioanele pe care le-am facut la ei s-au dus".


UCENICI DE SCOLIT. Cand au auzit oamenii de consateanul lor intors de pe meleaguri straine si chitit sa faca avioane in Valea Enei, s-au inchinat. Caci, zic ei, si pe buna dreptate, avioane se fac peste tot in lume. Dar niciodata pana atunci nu au auzit de vreunul care sa le mestereasca in propria ograda, de parca ar fi unelte de agricultura, si sa mai le si vanda in euro, pe sume atat de mari, ca nici sa le socoteasca in lei nu ar sti. "Cand m-am hotarat sa vin acasa, mi-am zis ca mai bine ar fi sa incerc sa fac si io ceva in tara mea. La inceput am avut emotii", spune constructorul nostru, dar acum, alaturi de copii si de sotia sa, afacerea pare sa dea roade, ba, mai mult, si oleaca de profit. Asa ca firma sa are deja sase angajati cu carte de munca, pe care i-a scolit mai bine de un an. Iar acum a luat sub aripa sa inca vreo patru baietandri de 16-17 ani, hotarat sa faca din ei unii dintre cei mai priceputi constructori de avioane. "Prin oficiul de somaj am reusit sa-i duc la cursuri de calificare. Dupa ce iau examenul ii si angajez, numai sa se tina de treaba", spune Vasile Procopie, in vreme ce mainile sale arata celor doi ucenici aflati in atelier cum sa slefuiasca o piesa. Mirel are 17 ani si tare isi doreste sa aiba un motoscuter. Asa nu ar mai fi nevoit sa strabata cei trei kilometri de la casa sa pana la atelier pe jos. Cand a auzit ca si-ar putea castiga singur banii, nu a pregetat si a acceptat oferta primita. Vasile e colegul lui. Acasa mai are inca trei frati, iar parintii sai greu se descurca. L-ar fi batut pe el gandul sa se duca la munca pe santier, dar "mama atata s-o tinut de capua€™ sa merg aicia, ca cica munca-i mai usoara si a avut dreptate. Amua€™ sunt fericit ca am ascultat-o", spune baiatul blond, fara sa-si ridice privirea din pamant.


DE LA SUSPICIUNE LA MANDRIE. Primarul comunei, Rotariu Neculai, nu mai are cuvinte "pentru ce a facut Vasile pentru satul nostru. Aici omul isi rupe gatul de foame, asa saracie este. Mare lucru o fost sa dea la cativa copii locuri de munca, caci painea tare greu se castiga prin partile astea", spune edilul comunei. Si primarul stie el ce stie, caci, pe langa locrurile de munca create, si bugetul primariei se pricopseste anual cu mai bine de 70 de milioane de lei. Si cu toate astea, tot suspicios si temator pare a fi la auzul ideilor indraznese ale consateanului. "O venit la mine Vasile si mi-o zis ca vrea sa faca pista de aterizare. Pentru asta are nevoie de pamant, cam 50.000 de metri patrati. Comisia o sa se intalneasca si o sa ii dam terenul, ca poate o inflori cumva si comuna noastra", spune omul cu voce moale, desi toate taxele de aterizate si de decolare pe pista ar reveni tot primariei. "Pe langa asta am putea face si o mica pensiune, un restaurant, unde cei care vin cu avionul pot sta cateva zile, mai cu seama ca zona asta e minunata", completeaza Vasile Procopie. De trei, patru ani, de cand Procopie a devenit cunoscut printre constructorii de avioane, deschiderea romanilor fata de "micile bijuterii" a devenit mult mai mare, constata Vasile. "Avionul pe care il fac acum este comandat de un planor roman. De-ndata ce inspectorii vin sa evalueze calitatea lui, pot spune ca i-l pot inmana. Aparatul are 12 ani garantie", spune barbatul. Mainile i se mai odihnesc din cand in cand, insa nici o clipa nu pregeta in a povesti despre marea sa pasiune: construirea de avioane de doua locuri. Desi ii trebuie pe luna mai bine de 120 de milioane de lei numai pentru plata salariilor, a taxelor si a impozitelor, omul nu dezarmeaza. "Vreau sa fac cunoscuta comuna ca fiind singura din tara in care fabricam astfel de avioane", spune Vasile Procopie satisfacut. Dupa care isi continua treaba. Saptamana asta i-au sosit alte sase comenzi, venite de data asta din partea romanilor. Asa ca "magicianul pasarilor zburatoare", cum este numit printre sateni, nu are timp de pierduta€¦


Dupa chipul si asemanarea clientuluiAvionele de agrement pe care Vasile Procopie le construieste in vechiul CAP sunt in functie de preferintele clientilor. "Fiecare cumparator isi alege motorul pe care vrea sa il aiba, aparatele electronice de bord", spune constructorul lor. Tabla speciala din aluminiu din care sunt create avioanele este cumparata din Slatina, iar motoarele de diferite puteri, de la 80 pana la 180 de cai-putere, sunt aduse din strainatate, la fel ca si aparatura de bord. In rest, fiecare componenta este realizata in atelierul de pe Valea Enei. Viteza avionului poate ajunge la 220 de kilometri pe ora si se poate zbura la o altitudine de 3.500-4.000 de metri. Costul unei astfel de masinarii poate ajunge si pana la 56.000 de euro, iar timpul in care se realizeaza este de o jumatate de an.

---

Despre autor: