Trebuie sa recunoastem ca traim, ca romani, intr-o "baie" de etichete, care mai de care mai periculoase, la adresa fiintei noastre. De la etichetele justificate, de pilda cea a "impostorilor" si "smecherilor", la cea dovedita, recent, chiar prin intermediul canalului TVR (cu grave erori profesionale!) -, a "coruptilor", ne sunt servite, periodic, noi si noi chipuri, vechi de cand lumea, pe care suntem obligati sa le ingurgitam. Sa le punem fata in fata cu noi insine si sa ne miram de ce ni se intampla. Fiindca, am omis sa precizez, indiferent ca sunt lipite pe corpul global (doar mergem spre globalizare!) al politichiei sau al economiei, ele ne inglobeaza pe toti. Parca asistam la metamorfoza "constiintei noastre nepatate" intr-o "baltoaca plina de mormoloci".
De cativa ani buni, insa, si mai abitir de la aderarea noastra la UE, eticheta de "tigani imputiti", pe care ne-o "aplica" Occidentul, ca urmare a "darului" lasat sa-si ia zborul de la noi, si de care ne facem vinovati, pune capac la toate.
Toata lumea stie ca "rromii romani" ataca progresiv Roma. Iar Roma nu sta cu mainile-n san. Cine ar sta in conditiile unui "razboi" ce se anunta de lunga durata? Roma se apara. Cum? S-a hotarat - asa cum imi relatau, de curand, niste buni romani rezidenti in Italia - sa "distruga orice picior de roman" care le face probleme. Iar romanii, o data ajunsi la Roma, evident cei pusi pe rele, nu sunt altii decat tiganii. Mai precis, tiganii, suparati pe mersul lent al reformelor romanesti, ba mai mult, pe lipsa de tact a oamenilor politici de la noi, pe jafurile economice din Carpati, la care, de buna seama, nu au fost invitati, si-au luat lumea'n cap. Şatra dupa satra si-a gasit, dupa '90, refugiul in buricul batranei Europe. Altfel spus, tiganii, carora, dupa caderea comunismului, le spunem rromi, dintr-o "strategie de imagine" plina de enigme si aberatii, au gustat, la propriu, luxul Parisului, Madridului, Vienei, Londrei si cel cu totul special al Romei. Şi-or fi zis ca la Roma un rrom ar putea fi lesne asimilat cu un roman... in ce priveste pronuntia. Dar nu a mers. Pentru ca niste "nomazi paria", sintagma folosita de Niculae Crisan in cartea sa "Ţiganii - mit si realitate", cad repede in plasa blestemului de a distruge si a se deda furtisagului. Dupa 1 ianuarie 2007, se pare insa ca paradisul rasfatului la care sunt "condamnati" ei, tiganii nomazi, nu mai cunoaste margini. Sigur, nu au plecat toti din Romania, de vreme ce mai dispar inca genti, portofele, borcane cu muraturi, in aceeasi inghesuiala din masini sau tramvaie, ca acum 10-20 de ani. Unii, dupa cum ne arata imaginile difuzate pe canalele mass-media autohtone, chiar "lucreaza": spala parbrize - cu sau fara acordul proprietarilor de autoturisme, fura energie electrica pentru a-si ilumina campingurile de la marginea Romei, si cate si mai cate. Iar in timpul liber fac iluzionism: golesc de bagaje autocarele ce transporta turisti, isi trec pe numele lor bunurile trecatorilor etc., etc. Şi asta pentru ca Europa ne-a zambit la fel, tuturor, in zorii integrarii ! Ca atare, scenele de groaza, rafuielile intre grupurile rivale, atacurile nocturne, hotiile la drumul mare - majoritatea puse in carca romanilor si nu a "rromilor romani" nu mai impresioneaza pe nimeni. Pe nimeni de la noi. Pentru ca Roma este cuprinsa, de luni de zile, de o grea insomnie. Degeaba a venit la Bucuresti, la sfarsitul lunii iunie, primarul Romei, Walter Veltroni, pentru a discuta cu autoritatile romanesti despre "repatrierea rromilor nomazi" aflati in capitala Italiei, prin semnarea unui "protocol de intelegere italo-roman". A vazut cineva picior de rrom intors acasa? Pai ce sa caute? Ganditi-va numai cate le-au mai ramas de facut in Italia! Trebuie sa viziteze palatele Romei, muzeele Vaticanului, Basilica San Pietro, Capela Sixtina cu picturile lui Michelangelo, sa vada “Judecata de apoi“ inchipuita de acest titan al Renasterii italiene, muzeele Pio Clementino, Chiaromonti, Gregorino Egizio, Pinacoteca, unde sunt expuse tablouri de Rafael. Ocazie rara, de altfel. Noi le sugeram sa n-o rateze. Ce roman si-ar putea permite sa cutreiere lumea in cautarea aventurii?! Şi a etichetelor murdare?! "Curata napasta pe capu' nostru!" - ar spune nenea Iancu.