Fosta gimnasta a lucrat ca muncitor necalificat in Romania, dupa terminarea carierei. A iesit din tara tiris, inaintea Nadiei Comaneci si, dupa un stagiu de mecanic auto in Ungaria, a ajuns antrenoare in SUA.

Emilia Eberle a incercat mai multe meserii, dara ajuns tot la gimnastica Fostele mari gimnaste ale Romaniei s-au raspindit pe toate meridianele. Daca Ecaterina Szabo a ales Franta, iar Dumitrita Turner a optat pentru Australia, cele mai multe au decis sa-si faca un rost in Statele Unite. Printre acestea si fosta campioana mondiala de la Forth Worth, Emilia Eberle, care lucreaza, in prezent, la sala de gimnastica a coregrafului Geza Pozsar din Sacramento. „Aici antrenez un grup de 25 de fete. Sint copii talentati, lu-creaza, dar in SUA modul de pregatire este complet diferit de cel din Romania. Fetitele fac gimnastica mai mult de placere, totul in sala trebuie sa fie comod si bun. Din nefericire, nu poti face performanta fara antrenamente draconice, de cite 8 ore pe zi. Trebuie sa muncesti mult daca vrei sa ajungi in virf", spune fosta gimnasta. Si cum americanele se lasa mai greu induplecate cind vine vorba despre munca, Emiliei nu-i ramine decit sa se bazeze pe o compatrioata de-ale ei. „Cea mai buna gimnasta a mea este… o romanca get-beget. Are 10 ani si o cheama Hodassa Ion. Cred ca veti auzi de ea, pentru ca este extrem de talentata si ii prevad un viitor in gimnastica. Este fan Catalina Ponor si viseaza ca intr-o buna zi sa-i calce pe urme triplei campioane olimpice de la Atena", spune Eberle. Nascuta la Arad in 1964, Emilia Eberle a inceput sa practice gimnastica la numai trei ani si jumatate. Mama, Emilia si ea, fosta campioana nationala in 1956 la gimnastica, i-a indrumat pasii catre acest sport. "Aveam numai trei ani si jumatate cind am inceput sa merg regulat la sala. Obisnuiam sa ma catar in ciresul din curte si sa ma balansez pe cracile lui. Mama, vazindu-ma, a ales sa ma duca la gimnastica. A zis ca daca tot vreau sa ma catar, macar sa o fac in sala, la paralele, ca atunci cind voi cadea sa pic pe moale, pe saltele, nu sa risc sa-mi sparg capul", isi aminteste Emilia. De altfel, intreaga familie a fostei campioane mondiale a practicat sportul de performanta. Tatal, Tiberiu, a fost campion national la canotaj, in timp ce fratele Emiliei, Tibi, a optat tot pentru un sport acvatic: polo, fiind campion al Romaniei cu echipa din Arad.

Gimnastica nu i-a lasat amintiri prea frumoase, chiar daca in acest sport a cunoscut faima. In urma celor 16 ani petrecuti in sala au ramas doar trofeele si... durerile de spate. „Cu exceptia medaliilor si a cupelor cistigate la concursuri, nu m-am ales cu nimic in urma practicarii acestui sport. Americana Carly Patterson s-a retras dupa Olimpiada de la Atena, iar acum traieste regeste din reclamele pe care le face. La noi nu exista asa ceva. Mai mult, eu m-am pricopsit cu o boala la muschi care mi-a fost detectata in urma cu sase ani. Ma trezesc ca si paralizata, dar daca fac miscare si ma incalzesc imi revin. De aceea, zilnic, alerg cite 10-11 km, ridic haltere si fac fitness in sala cite doua ore", spune Emilia.

Emilia a pus capat activitatii competitionale la 19 ani si jumatate. Nu a avut parte insa de finalul carierei pe care si l-ar fi dorit. „A fost destul de urit. Aveam 19 ani si jumatate cind a trebuit sa ma operez de apendice. Desi mi-as fi dorit sa mai fac gimnastica, am fost nevoita sa ma retrag. Dupa plecarea lui Bela Karoly in SUA, noi, fetele lui, am ramas de izbeliste. Nimeni nu ne mai voia: nici antrenorii, nici federatia. Cit am fost bune si in putere ne-au folosit, dupa care la revedere", povesteste Emilia Eberle.

Emilia Eberle, alaturi de fiul Rolandsi sotul Frank Absolventa a Scolii de antrenori de la Bucuresti, Emilia a fost nevoita sa lucreze timp de cinci luni ca muncitor necalificat. „Dupa ce am incheiat cariera sportiva, am decis sa urmez cursurile Scolii de antrenori de la Bucuresti. Dupa ce am absolvit-o, am vrut sa ma angajez ca antrenoare la Arad, numai ca nu existau locuri libere. Asa am ajuns sa lucrez ca muncitor necalificat, in trei schimburi, la Fabrica de ceasuri. Abia dupa ce s-a retras primul meu antrenor, Geza Vainer, s-a gasit un loc si pentru mine la clubul din Arad", spune fosta gimnasta. Fara sa-si gaseasca un rost in Romania, Emilia a ales calea exilului. „Eram in mai 1989. Intr-o seara, stateam eu si ma gindeam: imi place casa, dar ce viitor am eu aici in Romania? Parintii mei facusera tot posibilul ca mie si fratelui meu sa nu ne lipseasca nimic, dar stateam si ma intrebam cum ii voi putea ajuta eu pe ei la batrinete. Astfel am luat decizia sa fug din tara. M-am gindit ca mai rau de atit nu se poate: ma impuscau sau ma bagau la inchisoare, ce altceva imi puteau face? Am strins mai multe salarii si am platit o calauza. Doar fratele meu aflase de decizia pe care o luasem. Am plecat doar cu buletinul la mine, nici mincare, nici haine de schimb, nimic. 7 ore am mers. Ne-am tirit pe coate, prin canale, prin noroi. Cind am ajuns in Ungaria, tremuram si plingeam cum nu o mai facusem niciodata in viata", isi aminteste Emilia Eberle.

Nici in Ungaria viata ei nu a decurs mai usor. Desi la Beckecsaba i s-a oferit un post de antrenoare, Emilia a ales sa plece la Budapesta, la o matusa a mamei ei. „Timp de sase luni am lucrat la un atelier auto in capitala Ungariei. In acelasi timp am cerut azil politic. A urmat o perioada de un an in care am lucrat ca antrenoare la clubul Spartacus din oras. Intre timp am primit viza pentru Statele Unite. Acolo era tinta mea finala. Ca gimnasta, vazusem eu ca in SUA sint multe ciocolate, prajituri. In Romania, muream de foame. Imi propusesem insa ca, dupa ce termin cu sportul, o sa ma indop cu torturi si o sa beau numai Pepsi. Dar pentru asta trebuia sa ajung in America. Si iata ca am reusit sa-mi indeplinesc visul", afirma fosta campioana mondiala de la Forth Worth.

„Popasul" facut la Budapesta a fost benefic pentru Emilia Eberle. Aici ea l-a cunoscut pe cel care urma sa-i devina sot, Frank Kollar. "Frank preda judo la acelasi club cu mine, la Spartacus. Era si el fost sportiv de performanta. Printre cele mai remarcabile rezultate ale lui se numara locul cinci la Mondialele de judo sau locul 7 la Europene. Frank fusese casatorit si avea o fiica. Katalin avea pe-atunci 6 ani si practica gimnastica. Era eleva mea. Astfel am ajuns sa-l cunosc pe Frank si sa ne apropiem", spune Emilia. Mindria familiei Kollar este micutul Roland, in virsta de 8 ani si jumatate. "Roland practica gimnastica si fotbalul european. De doi ani incoace, fotbalul european a prins tare in SUA. Deocamdata el joaca la o echipa de fotbal din Sacramento. In Statele Unite nu se practica insa sportul la nivelul celui din Europa. Roland merge doar trei luni pe an la antrenamente. Gimnastica nu prea ii place, astfel ca face doar pentru a-si contura musculatura. Ii place in schimb sa alerge", spune Emilia.

Dubla campioana mondiala In cei cinci ani in care a practicat gimnastica la cel mai inalt nivel, Emilia Eberle a fost prezenta la o editie a Jocurilor Olimpice (Moscova 1980), la trei Campionate Mondiale (Strasbourg 1978, Fort Worth 1979 si Moscova 1981) si la doua Campionate Europene (Copenhaga 1979 si Madrid 1981). In primul sau sezon la seniorat, Emilia a cucerit la Mondiale o medalie de argint cu echipa si trei de bronz, la paralele, sol si birna, in timp ce de la Europene s-a intors cu trei titluri de vicecampioana: la individual compus, birna si paralele. Un an mai tirziu, in 1979, la concursul de la Fort Worth, gimnasta a reusit cele mai bune rezultate ale carierei: un aur in intrecerea pe echipe si inca unul la sol, in timp ce, la singura sa participare la Olimpiada, Eberle a cucerit doua medalii de argint: cu echipa si la paralele.

Comunistii au vrut sa-i spuna Eberlescu Putina lume stie ca in spatele actualei Trudi Kollar se afla de fapt faimoasa gimnasta Emilia Eberle. „Primul meu prenume in certificatul de nastere este Gertrude. Fiind un prenume nemtesc, comunistii au decis sa concurez cu cel de-al doilea prenume al meu: Emilia. La un moment dat, imi amintesc ca au vrut sa-mi schimbe chiar si numele de familie, care nu le suna deloc romaneste. Ne-au propus sa ni-l schimbam in Eberlescu, dar parintii mei nu au fost de acord", a declarat amuzata fosta gimnasta.

Emilia Eberle pe birna CM din 1979. Exercitiul poate fi vizionat pe www.cotidianul.ro/select