L-am vazut pe dl Petre Roman in doua zile succesive pe B1 TV. In prima zi raspundea intrebarilor dnei Vascan, in cadrul unei emisiuni de psihologie postnuptiala, sau cam asa ceva, iar in a doua zi, cam la aceeasi ora, se conversa cu dna Nzuzi pe tema diferentei intolerabile dintre importurile si exporturile tarii. Doua zile la rind, doua discutii atit de diferite, un singur si distins oaspete. Am tras cu ochiul la aceste doua aparitii si marturisesc ca am avut o stringere de inima. In mod cert, dl Roman incearca sa revina in prim-planul arenei publice dintr-o dubla postura: aceea de onorabil domn cu o viata personala refacuta din ruine si cea de fost viitor om politic cu clare vederi de stinga. Prima postura il recomanda pentru genul acela de emisiuni in care moderatoarea asteapta de la domnia sa psihopicanterii din viata unui Adonis refacut, iar a doua il proiecteaza in tot soiul de situatii aparent grave in care trebuie sa-si dea cu parerea despre soarta pensionarilor, macroeconomie, stinga romaneasca, Iliescu si alte prostii de genul acesta. Ei bine, stringerea mea de inima vine din faptul ca dl Roman mi se pare autentic in prima postura si patetic intr-a doua. Sint convins ca televiziunile il invita acum pentru notorietatea pe care si-a dobindit-o in urma divortului si nu din pricina marilor sale calitati de orator al postcomunismului, de tinar discipol al lui Iliescu ori de fost sef al lui Basescu. Faptul ca dinsul nu pare sa sesizeze aceasta situatie ma face sa-l privesc cu tristete.