M-am vazut intr-un film de amator, facut de un amic pe plaja la Costinesti, si nu m-am recunoscut. Ma stiam cum sunt in oglinda mica, din baie, nu si in intregul prezentei mele printre semeni. Altfel spus, intr-o oglindire multipla. Ca nu m-am placut n-ar fi fost nimic. Mai inainte de a ma descoperi in individul crispat si caraghios din film, felul de a fi al acestuia  mi-a starnit un soi de compasiune jenanta. Mi-a amintit de modul de a se misca al lui Woody Allen, actorul evreu, care a izbutit sa vanda ca pe un atu spiritual talentul de a fi in permanenta inoportun.


Cu imaginea mea in oglinda din baie m-am consolat de mult. Vazand filmul, mi-am dat seama ca ar fi fost bine, daca s-ar fi putut, sa traiesc un timp printre oglinzi, sa ma vad - datorita lor - si cu ochii celorlalti. Oglinda nu e un dublu al infatisarii noastre, e privirea celorlalti. Prima oara cand mi-am dat seama ca oglinda e mai mult decat un ciob de sticla, in care te uiti cand te barbieresti, a fost in urma cu 30 de ani, dupa ce am citit cartea "Oglinda" a lui Jurgis Baltrusaitis. Un studiu savant interesand filozofia si istoria obiectului. Pe atunci nu banuisem cat de imens e subiectul.


Cine viziteaza Versailles-ul realizeaza ­ daca aceasta realitate uimitoare nu-i blocheaza puterea de a judeca ­ rolul oglinzilor in formarea nobilimii. Patroana unei Academii de modelling din America de Sud vorbea, intr-un reportaj privitor la rotunjirea inteligentei la fetele sale, despre "increderea capatata in fata oglinzii". Oglinda inseamna constientizarea eului. Nu poti sa obtii raspunsuri folositoare daca nu-ti pui intrebari potrivite. Si nu atat raspunsuri placute mintii, cat solutii de viata.


Occidentul face mult caz pe consumul de sapun si de pasta de dinti pe locuitorul din vestul continentului, parand a ignora cauza cauzei, care e consumul mare de oglinzi per individ.


Patroana acelei faimoase Academii de modelat frumuseti din Columbia observa ca probele de admitere in scoala ei au ca idee de capatai capacitatea elevei de a evolua intelectual, constientizand constructia frumusetii. La admitere nu sunt primite din oficiu fetele care retin, de la prima privire, prin armonie si sex-appeal, ci acelea cu personalitate, care vadesc talent in constientizarea conceptului de frumusete. Nu dulcicutele care se adora maimutarindu-se in oglinda, ci fiintele complexe, care se perfectioneaza, in sensul stapanirii cauzelor si efectelor armoniei. Savanta patroana a faimoasei Academii vorbea despre oglinda ca despre un obiect cu viata interioara, despre cum trebuie sa devii prieten cu oglinda si sa-i accepti cu multa ratiune adevarurile, despre simbioza realitate-oglindire, despre rolul profund civilizator al oglinzii. Nimeni nu le poate invata pe fetele mele ce pot obtine din prezenta lor ­ spunea patroana ­ mai bine decat reusesc singure, instruindu-se sa lucreze tot timpul cu oglinda.

Lucrul cu oglinda - iata un tip de scolire superioara la care nu m-as fi gandit niciodata.