""Va ordon, blocati Prutul!""

Acesta pare a fi mesajul dat de presedintele Voronin granicerilor saiPrin 2002-2003 am participat, in Italia, la o conferinta internationala desfasurata sub patronajul premierului (de atunci) Silvio Berlusconi. In sala, pe cabinele din fata noastra erau trecute limbile oficiale ale reuniunii cu pricina, fiind mentionate cele in care se facea traducerea. Printre ele am constatat ca se afla si "limba moldoveneasca".


Iata de ce, atunci cand am luat cuvantul, am tinut sa spun ca participarea mea la acel eveniment s-a dovedit a fi cu adevarat benefica si miraculoasa. Pentru ca intr-o singura noapte, dupa ce sosisem, am reusit sa invat o limba noua, "moldoveneasca". Si am anuntat ca-mi voi tine discursul chiar in aceasta limba. Apoi, am spus ca voi citi acelasi text si in limba romana. In final, ca sa am un control lingvistic, l-am intrebat pe reprezentantul Moldovei daca a inteles cum se cuvine, fara ajutorul translatorilor, ce am spus. Intelesese. A fost amuzant, dar cei care trebuiau sa inteleaga intelesesera.


Mi-am adus aminte cu amaraciune de acest episod citind ziarele inceputului de saptamana. Pe de o parte, Uniunea Europeana, din care facem parte, pare ca a recunoscut, oficial, intr-un document existenta limbii moldovenesti, distinct de limba romana. Ma intreb, de altfel, in ce limba erau scrise etichetele de pe sticlele de vin daruite de presedintele Voronin presedintelui Basescu.


Pe de alta parte, relatiile noastre cu Chisinaul au ajuns la cel mai scazut nivel din ultimii 15 ani. Cum s-a ajuns aici? Simplu, avem de-a face cu un exemplu de scoala despre modul in care o situatie politica interna proasta genereaza o politica externa la fel de proasta. Relatiile noastre de vecinatate (si nu numai ele) sunt tratate in pripa, conjunctural, pompieristic, fara nici un fel de viziune si de perspectiva. Ca si in planul politicii interne, ceea ce pare sa conteze in diplomatia noastra este jocul efemer de imagine, ideea de a lua fata adversarului de la Bucuresti, improvizatia subreda, renuntarea la experti, generarea de situatii cu un inalt grad de risc si de penibil.

Toata aceasta situatie de la granita de Est s-a dezvoltat in timp ce noi desenam, singuri, diverse axe pe care nu le baga nimeni in seama, ne bateam cu rusii la Marea Neagra si vorbeam despre integrarea comuna a Romaniei si Moldovei in UE.


Pe un alt model, Finlanda, spre exemplu, a fost un element de relationare europeana pentru Estonia, Grecia pentru Cipru. S-ar fi cuvenit ca Romania sa fie elementul de relationare intre Moldova si UE. Acum, ca rezultat al acestei strategii "geniale", UE e elementul de relationare dintre moldoveni si noi. Motiv pentru care nu mai avem nici un cuvant de spus nici macar atunci cand e vorba despre limba noastra. Chiar daca avem la Bruxelles un comisar european care se ocupa chiar de aceste aspecte lingvistice.


Nu avem cum sa nu observam ca dihonia generalizata ce caracterizeaza politica interna face legea si in diplomatie. Singurul element care inca mai exprima romanitatea transfrontaliera era acesta. Asistam, din pacate, la o cearta apasata intre toti romanii, inclusiv cei care vorbesc proaspata si misterioasa limba moldoveneasca.

Cand a venit la putere, Traian Basescu declara apasat ca guvernarea anterioara lasase doua zone de vulnerabilitate: relatiile cu Republica Moldova si cele cu Ucraina. Acum s-au rezolvat. Dupa trei ani, aproape ca putem spune linistiti ca si problemele astea au disparut. Relatiile cu pricina nu mai exista.

---

Despre autor: