Brusc, de trei ani de zile, de cand Scaraotchi II s-a vazut intronizat cu vot de turma senila, examicii si eu ne-am trezit in lumi cu totul diferite. Ei, in lumea Lui, a carmaciului cules din sant, eu, in lumea Ne-lui, adica, a celor "dusi cu pluta prin miriste", incurabili. Romania de azi te murdareste prin simpla ei in-existenta. Examicii au deprins cariera politicianista de doi bani pentru ca n-au avut nici curajul occidentalizarii adevarate, pe care tot o predica penibil in cerculetele lor patrate, nici taria dezorientalizarii mioritice, la ei acasa, acolo unde au decis, jertfindu-se, vezi Doamne, sa ramana. Franta e o tara elitista, de la presedinte si academicieni (adevarati academicieni, nu jurnalisti semiliterati), pana la cersetori. Nu e nici o butada. Intr-un asemenea sistem e greu sa ramai toapa, ori sa ajungi savant-fripturist. Sistemul te modeleaza, te croieste dupa tiparul sau, iti impune exigentele sale, asa incat nu exista (eu cel putin n-am intalnit) vanzator de supermarket sau mecanic auto care sa nu-si reproduca elegant si coerent gandul. Intr-un asemenea sistem, pana si loazele devin digerabile, chiar un comunist reptiloid precum Robert Hue captandu-ti cat de cat interesul prin retorica. Franta a inventat sarmul prostului gust, ultim rafinament de cocota civilizata. Asta e! Geniu sau facatura, n-au egal! Romania e complet pe dos. "Sistemul" e atat de permisiv si arbitrar, atat de lipsit de noima si criterii, incat tot ce intra in raza lui de maculare devine spirochet. Oameni pe care-i socoteai vigurosi, plini de seva, ireductibili, capabili sa schimbe din interior acest blestemat antisistem de pusta valaha cad, dupa numai cateva clipe, cu capul in mocirla. Devin mocirla.
Fabula mea ar fi prea frumoasa daca ar fi adevarata. Stim bine ca sistemul in sine, o abstractie intelectuala, nu are cum sa fie singurul si cel mai mare vinovat. Sistemul se tine pe oameni si pe vointa lor, pe capacitatile si pe slabiciunile lor. Nimeni nu te obliga sa umbli cu masca pe figura pe creasta Bucegilor si nici sa te plimbi cu picioarele goale printre cioburi de sticla. Sistemul romanesc politicianist se tine pe nesimtire. Cainii latra, presa spumega, eu imi bag picioarele, si Romania imi plateste leafa din buzunarul fraierilor!
Baconsky si Patapievici au ajuns mari functionari ai statului, platiti aiurea si din buzunarele noastre, fara a fi facut nimic concret si decisiv pentru vidanjarea haznalei. Cariera lor de tuteri de Cortoceni s-a incheiat, lamentabil, inainte de a incepe. Au castigat o leafa, au pierdut un destin si cativa prieteni adevarati. Operetele lor de azi pe maine nu ma mai intereseaza de mult. Dar, ca cetatean roman (inca mai platesc o parte din impozite statului roman), ii voi avea cu prioritate in vizor. Sper sa-si numere bine lingurile si paharele de protocol si sa-si contabilizeze cutiutele cu vopsele tricolore. Jalnice figuri post-revolutionare, puii de Hyperioni deveniti aprozi la curtea lui Nea Mitica! Oricum, ceva mai sus ca nivel decat un N. Manolescu, ultima capodopera a mandatului Ungureanu: Romania reprezentata la UNESCO de un monoglot, specialitatea romana-romana, cu simtul politic al unei stridii.
Ce dor mi se face dintr-odata de Mumuleanu!
PS: Pentru o traducere profesionista a Noului Testament mi-ar trebui in jur de 120.000 euro. Am trimis, de doi ani, mesaje mai multor demnitari actuali, fara sa primesc vreun raspuns pozitiv. Acum constat, cu usoara nedumerire, ca punand cap la cap chiriile pe numai un trimestru platite de trei ambasadori ai Romaniei as obtine usor suma respectiva. Dar cine e dispus, in Romania pravoslavnica, sa dea o Biblie pe trei nesimtiti?