Urmatorul compozitor pe care colectia SIMFONICA a ziarului Cotidianul vi-l aduce vineri, Gustav Mahler, a ajuns si personaj de film.

Ken Russell, un cineast pasionat de muzica si de muzicieni, a realizat in 1974 lungmetrajul „Mahler", pe care regizorul il considera cel mai bun film al sau. Pentru a-l intruchipa pe marele compozitor avea nevoie de un actor de exceptie, asa ca Russell l-a ales pe actorul britanic Robert Powell, cunoscut peste tot in lume din serialul „Iisus din Nazaret", al lui Franco Zefirelli.

Filmul este o biografie povestita in tablouri muzicale fantastice si onirice. Este viata compozitorului asa cum si-o aminteste sau cum o viseaza acesta cu citeva zile inainte de moarte, mergind intr-un vagon de tren ce-l duce acasa, la Viena. Pe parcursul drumului intr-un compartiment luxos, insotit de sotia sa adultera, Mahler, bolnav si secatuit de puteri, rememoreaza etapele importante din viata sa: copilaria singuratica - fiind evreu, cu greu gasea copii de virsta lui cu care sa se joace -, violenta tatalui, adolescenta marcata de lipsuri, dragostea pentru cea care avea sa-i fie sotie, Alma Schindler, convertirea la catolicism pentru a putea primi postul de director al Filarmonicii din Viena, sinuciderea fratelui sau si moartea primei sale fetite. Amintirile par mai degraba incursiuni freudiene in subconstientul artistului.

Personajele care i-au marcat viata apar in secvente de-a dreptul suprarealiste. Intr-un fragment tragicomic, Mahler si-o imagineaza pe sotia sa, Alma, dansindu-i pe mormint, pe ritmurile citorva dintre simfoniile sale. In alt moment viseaza ca, incercind sa capete postul de director, trebuie sa-si dea jos pantalonii pentru ca o comisie sa verifice daca este circumcis sau nu.

Dupa convertire, sentimentele de vinovatie il coplesisera, desi, bravind, ii declarase unui prieten ca pentru el a fost un gest simplu, „de parca mi-as fi schimbat o haina cu alta". Convertirea sa la catolicismul puterii nu fusese privita cu ochi buni de familie, iar sinuciderea fratelui sau parea sa aiba o legatura si cu „tradarea" lui.