Unde se duc mustele iarna?

Vesti multe si una dupa alta. Asa ar putea fi caracterizata saptamana trecuta. Daca ar fi prepondenderent bune, ar fi extraordinar. Dar cand toate sunt rele, ma intreb, ce va urma?
Inflatia. Deficitul comercial. Rectificarea. Bugetul. Demisul. Agricultura. Toate ar fi fost titluri potrivite daca as fi vrut sa scriu despre ce nu a mers bine saptamana asta. Şi ar fi fost material pentru cel putin 10 editoriale. Le voi caracteriza insa pe scurt.
Inflatia. A fost mai rea decat cea mai pesimista prognoza. Cu o scumpire a bunurilor si serviciilor de peste 1 la suta intr-o singura luna. Atentie, in conditiile in care nu am avut situatii exceptionale de genul - taxa pe viciu, sau majorare de accize, sau scumpire de energie ori gaze. Nu. Pur si simplu acest 1 la suta a fost rezultatul unei economii vopsite mai putin decat de obicei. Impulsul a venit de la deprecierea leului din lunile iulie, august si septembrie. Nu pot sa nu remarc faptul ca in numai 2 luni (august si septembrie) rata inflatiei din Romania a fost cat rata inflatiei din cele 13 tari care au adoptat moneda euro, inregistrata intr-un an intreg. Sigur ca sunt probleme globale (seceta afecteaza pretul alimentelor peste tot in lume, la fel ca petrolul). Dar cand ai un efect de 6 ori mai rau decat in zona euro, te intrebi. Chiar merg lucrurile bine? Cu acest 1%, tinta BNR (de 4%) pare compromisa. Sigur, mai exista "ajustari statistice", si de cele mai multe ori pixul desavarseste ceea ce nu poate face mixul de politici economice. Dar realitatea este ca tinta de inflatie este depasita cu 50%. Cine e raspunzator? BNR zice ca face tot ce poate, atunci cand guvernul nu face nimic. Dar poate suficient BNR?
Deficitul comercial. Setea de bunuri si servicii. Avem o crestere in primele 8 luni ale anului de aproape 60% a acestei diferente nefavorabile Romaniei fata de primele 8 luni ale anului 2006. Un deficit comercial mare ii face pe straini sa se trezeasca cu multi lei. Pe care ii vor inmultiti. Şi fac presiuni. De unde iau ei multi lei? De la cei carora le livreaza bunurile si serviciile din import. Iar daca nu au rezultatul dorit, pleaca. Iar plecarea lor se traduce in inflatie (raritatea bunurilor si serviciilor duce la scumpirea celor existente). Iar daca nu pleaca, inseamna ca li se ofera randamente. De unde? De la cei multi, si nici asa nu este bine. Stimularea ofertei interne este una dintre sursele micsorarii deficitului extern. Or, tocmai cota unica a fost introdusa pentru stimularea ofertei interne. Nu? Pentru ca economia Romaniei sa produca tot mai multe bunuri si servicii. Ce avem dupa 3 ani de cota unica? Observam nu numai ca economia nu produce suficient, dar produce si scump, din moment ce exporturile cresc intr-un ritm mult mai mic decat importurile.
Şi tot legat de cota unica. Citeam un studiu legat de piata americana. Care spunea ca distanta dintre cei mai bogati americani si cei mai saraci americani se afla la maximul ultimilor 25 de ani. Concret, fiscul american a aratat ca, in anul 2005, cei mai bogati 1% din americani au castigat 21,2% din totalul veniturilor americanilor. Restul de 99% a trebuit sa se multumeasca cu aproape 80%. Adica polarizare sociala.
Sunt curios care este situatia si in Romania. Doar ca fiscul roman este prea putin potent ca sa-si urmareasca contribuabilii si sa ofere strategii de politica fiscala intocmai. In lipsa lui insa avem declaratiile premierului Tariceanu, facute cu prilejul motiunii de cenzura: "In acest moment, castigul salarial mediu brut este cu 62,7% peste cel din 2004, iar venitul salarial net cu 65,1%. Corelat cu reducerea permanenta a inflatiei, salariul real s-a majorat in aceasta perioada cu 40%. Pentru comparatie, puterea de cumparare a salariatilor in perioada 2001-2004 s-a imbunatatit cu 31,6%". Pare doar o lauda a premierului ceea ce spune. De fapt, singurul lucru pe care il lauda este adancirea polarizarii sociale.
Faptul ca salariul brut a crescut cam in acelasi ritm cu salariul net ne spune un lucru: polarizarea sociala s-a adancit. Cel care castiga mult a alocat o parte mult mai mica din venit pentru taxe si impozite, iar cel care castiga prea putin a luat doar bani de seminte. Concret - daca puterea de cumparare a celor cu bani multi creste cu 100%, iar puterea de cumparare a celor cu bani putini scade cu 60%, pe medie, calculat simplist, avem o crestere a puterii de cumparare cu 40%. Nu? E bine acest lucru. Pot cumpara romanii cu 40% mai multe case decat in urma cu 3 ani? Nu. Pentru ca pretul caselor nu este inclus in inflatie si nu este reflectat. Realitatea este insa ca unii care cumparau 3 camere acum cumpara un bloculet, iar cei care sperau la 3 camere se indatoreaza 30 de ani pentru o garsoniera. Amandoi o fac pe credit. Iar costurile celor multi, cu garsonierele, se transforma in profiturile celor putini, cu blocurile.
Agricultura. Care este lectia dupa episodul Remes? Ca anumiti fosti demnitari deveniti din nou ministri (desi in campania electorala s-a promis ca niciun fost ministru nu va mai avea loc in cabinet), au ramas la preturile spagii din 1999. Şi mai e o povata. Cei care iau spaga cu off-shore-ul (si a nu se intelege aici ca sunt impotriva off-shore-urilor - forme legale de optimizare fiscala) rad din toate madularele de marea isprava a DNA.
Rectificarea pentru pensionari, astfel incat pensiile sa se majoreze de la 1 noiembrie. Aici fac doar o precizare: zicea premierul ca nu se afecteaza echilibrul bugetar, ca banii vor veni din excedentul bugetului de pensii. Adevarat. Doar ca banii aceia, daca nu s-ar fi cheltuit, s-ar fi transferat in alta parte. Asa ca acea alta parte pierde. Şi oricum ai vrea tu sa vopsesti calculele, minus cu minus nu da decat minus in veniturile bugetare.
Bugetul pe 2008. Pun doar o intrebare. Se mai pedepseste falsul in declaratii publice? Cand spui ca vei avea venituri de 39,6% din PIB, cand spui ca desi accizele din carburanti vor costa mai putin, tie iti va creste incasarea din accize. Cand spui ca desi contributiile pentru asigurari sociale scad, tu vei incasa de fapt cu 1,5% mai multi bani. Toate acestea se vor dovedi, la anul pe vremea aceasta, doar minciuni. Va plati cineva?
Permiteti-mi sa fac o comparatie. Intre muste si factori decizionali. Şi sa pun intrebarea mai veche a diversilor: "Unde se duc mustele iarna?". Pentru ca iarna pentru muste e ca perioada de dezechilibru pentru decidenti. Şi unde se duc decidentii iarna?
BNR. Guvernatorul Mugur Isarescu tace. Bate doar apropouri catre guvern si refuza sa iasa public pentru a spune ca politica fiscala raneste politica monetara. Iar rezultatul va fi ratarea oportunitatii pe care Romania o are de la 1 ianuarie 2007: dezvoltarea ca stat membru al Uniunii Europene. Daca vorbeste si sustine politicile guvernului, Mugur Isarescu s-ar compromite. Parerea mea. Iar daca tace - inseamna ca e de acord. Iar rezultatul este acelasi. Unde se duce guvernatorul iarna? In turnul de fildes. Ca e mai bine.
Premierul. Unde se duce premierul iarna? In prezentarea deformata a adevarului, ca sa nu spun minciuna. Legitimeaza un buget care nu numai ca e construit pe date din pix, dar porneste de la o proasta estimare a realitatii, respectiv anul 2007.
Ministrul Agriculturii. Unde se duce iarna? La racoare.
Ministrul Economiei si Finantelor. Unde se duce iarna? Face naveta pe Calea Victoriei intre cele 2 ministere. Pentru ca iarna se apropie pentru economie - politica fiscala a fost destinata in principal investitorilor straini si in subsidiar natiunii, iar pierzatorul, pe termen lung, este natiunea. O natiune indatorata si vulnerabila la fiecare soc extern.

---

Despre autor: