Nu mai traim din amintiri. Soarele a rasarit iar pentru noi. Dar ce furtuna pentru asta! Uitasem cum e... Calificare acasa dupa o victorie la o nationala mare nu am mai avut de la 3-1 cu danezii in 89. De atunci s-a scurs deja o epoca. Si-o generatie implinita si inca una vesnic promisa si asteptata. Simbata, la Constanta, am primit-o! Terenul l-a ales Piturca. Sa fie prea ingust pentru jocul lor pe aripi si scurt atit cit sa nu lase sa se infiripe nici macar un singur contraatac batav. Publicul a fost acolo. Ar fi fost oriunde, de fapt, dar, daca acolo ne-au chemat, acolo ne-am si dus. Dar vremea? Vremea asta divina pentru ceea ce stiam noi sa jucam si ceea ce nu doreau olandezii sa patimeasca, vremea asta blinda cu cei care isi aparau doar saracia, nevoile si neamul a venit parca din alta dimensiune. Credeti-ma, Piturca stie cum sa stapineasca vintul... Nu numai ca a pravalit de doua ori coverca ce adapostea trupele de rezerva ale lui Van Basten, dar la aproape toate cornerele din repriza a doua la poarta lui Lobont au fost turbioane care ar fi zguduit si un 747. Si a mai fost si bara, bara aia rotunda din prelungirile disperate ale portocaliilor. Parca mai rotunda si mai prietenoasa decit bara lui Bodin de la Cardiff 93 de unde a inceput apoi totul! Desigur ca n-a fost numai asta. Mai presus de toate a fost starea de lupta si credinta pe care au avut-o jucatorii. Nu iti trebuie numai tehnica si curaj sa intri la Van Nistelrooy si Robben si sa cistigi mingi importante la piesele lor grele, cum a facut Ogararu la redebut. Iti trebuie credinta in tine si-ai tai sa urci pe fiecare atac al nostru, venind din centrul propriei aparari pina in gura portii si sa si inscrii precum Goian. Mutu a facut, tactic si psihologic, un joc de exceptie, chiar daca nu a fost el cel cu armele mortale de aceasta data. A coborit sa-l dubleze pe Rat si a creat spatiu in atac pentru urcarea celui mai ofensiv si solid cuplu de fundasi centrali, Goian - Tamas, pe care l-am avut poate vreodata. Acestea sint doar doua dintre argumentele unei maturizari depline, a celui care a renascut din propriul praf! Cind totusi defensiva noastra s-a strapuns, cind vintul a incetat sa mai arunce mingile aiurea din sabotii olandezi, cind leul napirlit Seedorf sau calul batrin Ruud a gasit calea, cel ce s-a opus a fost barbosul cu noua vieti, Lobont. Si mai e cineva, cineva despre care nu-mi convine sa scriu, dar care ne-a invatat ca uneori nu e nevoie sa te feresti de greci atunci cind iti fac daruri. Cineva care a promis ca mai sta doar pentru o singura calificare. Si de care, iata, nu e deloc strain si nici departe! Dar parca in momentele astea e asa de greu sa mai crezi in datoria de pe urma a maurului...