Dincolo de posibila vinovatie a celor doi fosti demnitari, cazul Muresan - Remes scoate la iveala o situatie extreme de grava: ca institutii de forta ale statului roman - servicii secrete, DNA, Parchet sunt folosite in batalia politica, sub prete
Dincolo de posibila vinovatie a celor doi fosti demnitari, cazul Muresan - Remes scoate la iveala o situatie extreme de grava: ca institutii de forta ale statului roman - servicii secrete, DNA, Parchet sunt folosite in batalia politica, sub pretextul luptei anticoruptie, pentru anihilarea adversarului. Dar ceea ce ar putea fi si mai grav este pericolul ca aceste practici de politie politica sa se impamanteneasca, astfel incat in loc de stat de drept sa avem un stat politienesc.  Gheorghe Mateut, avocaÂtul lui Ioan Muresan, ne-a declarat ca in cazul clientului sau au fost incalcate o serie de drepturi din momentul perchezitiei la domiciÂliu si pana la cel al recursului. Este vorba despre incalcarea dreptului la un proces echitabil prevazut in Constitutia Romaniei, in ConvenÂtia europeana pentu drepturile omului, dreptul la aparare si drepturile apararii, precum si art. 5 indice 2 Codul de Procedura Penala (CPP ) si art. 3 din Conventia europeana privind interdictia ca inculpatul sa fie supus unor tratamente inumane, degradante sau cu cruzime. "Am invocat pe parcursul procedurii cauza Makhsi contra Franta din 2005 prin care Franta este condamnata, pentru ca a dispus la fel ca si aici supunerea persoanei interesate unor proceduri prelungite, inclusiv interogatorii intr-o stare de oboseala excesiva - acolo dupa 17 ore, aici 36", ne-a declarat avocatul lui Muresan. De altfel, el prezinta toate procedurile incalcate in cazul clientului sau. "S-a incalÂcat articolul 183 din CPP privind procedura de emitere a mandatelor de aducere. Inculpatul a fost citat la 5 octombrie pentru data de 7 octombrie. Cu toate acestea, la 6 octombrie se emite mandat de aducere cu destinatia sediul central al DNA. Mandatul de aduÂcere nu este motivat, cu toate ca arÂtiÂcolul 183 obliga organul de urmaÂrire penala sa motiveze mandatul de aducere atunci cand acesta nu este precedat de o absenta nejustificata ca urmare a citarii. AVOCAT DIN OFICIU. Desi mandatul de aducere este emis pentru aducerea silita la BuÂcuÂresti, Muresan este adus la Baia Mare unde este supus audierii. Muresan refuza sa dea declaratie in absentta aparatorilor sai alesi care se aflau, precizez, la BucuÂresti, asa cum era prevazut in mandatul de aducere. Procurorul care a fost prezent tot timpul a trecut peste aceasta cerere si i-a desemnat lui Muresan un avocat din oficiu pe motivul absurd ca avocatii sai erau la mare distanta, respectiv la Bucuresti, iar situatia era urgenta, nu suferea amanare. Cu aceasta ocazie se incheie doar un proces-verbal si fara sa fie ascultat, desi ascultarea era obligatorie in vederea luarii masurii preventive a retinerii (art. 143 din CPP), MuÂresan este retinut. I se da o ordonanta de retinere pentru 24 de ore. Mentionez ca inainte de a fi dus la Baia Mare se face o perchiÂzitie la domiciliul inculpatului MuÂresan care a inceput la ora 16:00, iar mandatul de aducere a fost emis la ora 18:00. Dupa ce i se da si comunica ordonanta de retinere la ora 20:00, Muresan este urcat in maÂsiÂna si dus la Bucuresti. Drumul duÂreaza in jur de noua ore, ajungand la seÂdiul central al DNA din BuÂcuÂresti la 6 dimineata, unde timp de trei ore este tinut fara sa i se faca nici un act procedural. La ora 9 inÂcepe audierea. Cu aceasta ocazie MureÂsan invoca starea de oboseala excesiva care-l impiedica sa faca o declaratie in deplinatatea capaciÂtatilor fizice si mentale. Motiv pentru care cere termen pentru preÂgatirea apararii. I se refuza aceasta cerere. Precizez ca eu am fost contactat de sotia lui Muresan in veÂdeÂrea angaÂjarii cand fostul miÂnistru a fost retinut in Baia Mare. Eram in week-end la Arad si l-am trimis pe asistentul meu care era in BraÂsov. Astfel dl Bogdan Barbat a ajuns la Bucuresti si acolo l-a asÂteptat pe Muresan. Ca urÂmare, in preÂzenta avocatului MuÂreÂsan a ceÂrut termen pentru pregaÂtirea apaÂrarii. Cum procurorul a refuzat, iar Muresan nu a fost in stare sa dea declaratie fiind dependent de insulina, clientul meu nu a mai fost audiat. Cu toate acestea, proÂcuÂroÂrul a pus in misÂcare actiunea penala si a intocmit propunerea de arestare preventiva pe 29 de zile, care a fost inaintata tribunalului. Art. 149 indice 1 alin. 1 din CPP prevede expres ca inÂtocmirea prÂopunerii de arestare nu poate avea loc decat dupa asculÂtarea inÂculpatului, iar ascultarea trebuia sa se faca atat cu privire la fapte, cat si cu privire la temeiurile juriÂdiÂce de arestare. La tribunal MuÂreÂsan este prezentat la ora 14:30, dupa 36 ore de nesomn. Nici aici nu a fost in stare sa dea deÂclaÂratie din cauza oboselii, pe care a si invocat-o in fata judeÂcaÂtorului. Aici procedura s-a terminat in jurul orei 19:00. Judecatorul a respins ceÂÂrerea de arestare a procurorului, demoland rand pe rand toate teÂmeiurile invocate de acesta. RECURSURI RESPINSE. Dupa o juÂmaÂtate de ora, procurorul il anunta telefonic pe avocatul lui Muresan, desi nu era in atributia lui, ca este recurs la ora 20:00, iar la 21 se judeca. Exista un termen de deÂclaÂrare a recursului de 24 de ore de la pronuntare, drept la reÂcurs avand in egala masura proÂcuÂrorul si inculpatul. Potrivit legii, abia dupa expirarea acestui termen (art. 149 indice 1 si 140 indice 3 din CPP), instanta are un termen de inca 24 de ore de inainÂtare a doÂsarului instantei de reÂcurs, care va fixa termen, iar aceasta din urma are un termen de maÂximum trei zile in care poate judeca recursul. Trecand peste toate aceste terÂmene instanta de recurs a fixat termenul in aceeasi zi. La cererea inculpatului si a aparatorului sau, care a invocat din nou starea de oboseala, s-a acordat in cele din urma un terÂmen in veÂderea preÂgaÂtiÂrii apaÂrarii pentru 9 octombrie, ora 13:00. In termen legal, la 8 octombrie a declarat reÂcurs si domnul MuÂresan. RecursuÂrile au fost conexate, amandoua au fost resÂpinse si s-a mentinut staÂrea de liÂbertate", ne-a declarat Mateut. Alexandru Chiciu:"De la incompententa la posibile jocuri de culise"  "Discutia admisibilitatii inreÂgistrarilor audiovideo in faza actelor premergatoare s-a ridicat atat in cazul Remes - Muresan, cat si in alte cazuri ce tin de modul de aplicare a dispozitiilor legale de catre procurorii DNA. Problema nu este lipsita de importanta, intrucat ea presupune abordarea a doua teme fundamentale: sunt procurorii sau judecatorii competenti a propune si restrange sfera unor drepturi fundamentale in afara procesului penal (a "insÂtrucÂtiei penale", asa cum defiÂneste CEDO urmarirea penala)? Sunt legale inregistrarile audiovideo si pot fi ele folosite ca probe valabile, atat timp cat ele se obtin inainte de a demara procesul penal? Dintru inceput trebuie sa subliÂniez ca in sfera larga a inregistrarilor sunt incluse filajele, inregistrarile ambientale, atat cele audio, cat si video etc., la care, evident, se adauga interÂceptarile telefonice. Declaratia lui Daniel Morar faÂcuta in plin scandal Muresan - ReÂmes (la Radio Romania Actualitati), conform careia inregistrarile audioÂvideo ar fi legale in faza actelor premergatoare, demonstreaza, pe langa o lipsa elementara de preocupare pentru spiritul dispozitiilor europene in materia respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale, tendinta DNA, exprimata de la nivelul conduÂcerii sale, de a folosi aceste mijloace (restrictive de libertati fundamentale) intr-un mod abuziv. Iar cazul la care facem astazi referire nu este, din pacate, singular. Cu o seninatate dezarmanta, DaÂniel Morar anunta ca DNA a interceptat telefoane in nu mai putin de 400 de cazuri, in conÂditiile in care, intr-un procent inÂfim, acestea au ajuns pe masa juÂdeÂcatorului. Eficienta acestor masuri extreme denota caracterul abuziv al deÂciziei procurorilor, dar si larghetea cu care ei folosesc mijloacele de interceptare pentru a produce proÂbe. Interceptarea si inregistrarea audiovideo, realizate in faza actelor premergatoare, contravin - in opinia mea - intelesului normelor ce reglementeaza aceasta materie. De altfel, insisi procurorii DNA au exprimat in doctrina o serie de consideratii conform carora interceptarea si inregistrarea audio-video nu se pot realiza decat dupa inceperea urmaririi penale. Ne raliem acestei opinii si apreciem ca, intrucat actele premerÂgaÂtoare se consemneaza in procese-verbale, care numai ele pot constitui mijloc de proba (conform art. 224 alin. final CPP), interceptarea si inregistrarea audiovideo fiind intotdeauna mijloace de proba (cap. II), autorizarea nu poate fi data decat in faza de urmarire penala (deci in cauze cu urmarirea penala inceputa) si sub nici o forma in faza actelor preÂmergatoare, asa cum s-a inÂtamplat in numeroase cauze ale DNA. In plus, exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune pentru desfasurarea instructiei penale, iar procurorul si judecatorul nu pot desfasura alte activitati decat cele judiciare in cadrul unui proces penal. Cu privire la folosirea luÂcratorilor din cadrul DGIPI in cadrul anÂcheÂÂteÂlor penale, este important, in opinia mea, a se observa sensul dispozitiilor legale ce reglementeaza acest caz: "In vederea strangerii daÂtelor necesare organelor de urmarire penala pentru inceperea urmaririi peÂnale, pot efectua acte premerÂgaÂtoaÂre si lucratorii operativi din MiÂnisÂterul de Interne (...) pentru fapte care constituie, potrivit legii, ameÂnintari la adresa sigurantei naÂtioÂnale" (art. 224 alin. 2 CPP). Este important ca procurorii DNA sa precizeze public, in cazurile in care au folosit lucratori specializati din cadrul MI, care sunt acele fapte - "amenintari la adresa sigurantei nationale" - care sa justifice implicarea, pe langa ofiterii de politie judiciara, a ofiterilor DGIPI. In cazul in care nu exista dovada indeplinirii cerintei exprese a textului de lege, in opinia mea, filajele si inregistrarile efectuate in acest mod, prin lucratori necompetenti legal, sunt prin ele insele ilegale si nu pot fi folosite in cadrul procesului penal. ACTIUNEA DE FILAJ. Strict legat de imaginile prezentate public, apreciez ca actiunea procurorilor DNA este, de fapt, un flagrant ratat. In conditiile in care Legea raspunderii ministeriale permitea interventia procurorilor in cazuri flagrante (inclusiv a perchezitionarii ministrului Remes in lipsa oricarui aviz), este de neinteles de ce echipa operativa nu a realizat flagrantul in conditiile in care, asa cum s-a putut observa, detinea controlul total asupra actiunilor celor trei subiecti. Interventia procurorilor DNA ar fi transat toate problemele: a fost vorba despre bani in plic sau despre documente? Au ajuns banii la dl Muresan si mai apoi, lucru extrem de important, in detentia dlui ReÂmes? S-au oprit ei doar la dl MuÂreÂsan? Iata de ce noninterventia proÂcuÂrorilor in acest moment operativ, in lipsa altor probe clare, directe, creÂeaza un puÂternic dubiu asupra teÂmeiniciei acuzatiilor aduse in dosar. La acest nivel, procurorii nu pot ezita si nici gresi. Specializarea lor este aceea de a demantela cazuri de coruptie la nivel inalt. Atat, si nimic altceva. Iata de ce, odata depasita faza documentarii operative, procurorii trebuie sa aiba clar definit tabloul situatiei de fapt, astfel ca actiunile lor sa nu fie echivoce. Singurul element care ar indica faptul ca in asa-zisul plic s-ar afla o suma de bani ar fi declaratia deÂnunÂtatorului Ciorba, personaj trimis in judecata de DNA, care a inteles sa colaboreze cu DNA si care are afaÂceri judiciare la DNA. Se confirma o data in plus ca procurorii anticoruptie continua sa se foloÂseasÂca in marile dosare de denunturile unor persoane cu probleme penale, carora li se poate usura considerabil situatia in caz de "cooperare cu anÂcheÂtatorii" (a se vedea si exemplul lui Genica Boerica in cazul A. Nastase). DIFUZAREA IMAGINIÂLOR. Cat priveste aparitia acestor elemente din dosar, la TVR si pe inÂternet, inaintea prezentarii lor parÂtilor, doctrina si practica sunt unaÂnime: s-au incalcat cele mai elemenÂtare principii de drept, cele legate de dreptul la un proces echiÂtabil, la dreptul la apaÂrare, la preÂzumtia de nevinovatie. Au fost nesocotite elemente tinand de caracterul nepuÂblic al urmaririi penale, de confidentialitatea anÂcheÂtelor, s-au calcat in picioare toate principiile tinand de functionarea normala a unui stat de drept si de o instructie penala echilibrata. Ceea ce, in opinia mea, este si mai grav, este ca nu suntem la priÂmul exemplu in acest sens. Cazurile de "scurgeri de informatii" dirijate dinspre DNA pe "surse" au fost suÂperficial tratate de corpul CSM si de conducerile institutiilor in cauza (ma refer aici la conducerea DNA si a Parchetului General). Iata de ce suspiciunea complicitatii tacite este cu atat mai intemeiata, fapt grav intr-un stat cu pretentii de aliniere la standarde euroÂpene. DNA a ratat sansa reabilitarii imaÂgiÂnii sale, fie si de moment. Prin balÂbele si ezitarile din ultimele zile, prin faptul ca ancheta si elementele confidentiale ale anchetei au scapat de sub control, procurorii anticoÂrupÂtie demonstreaza o data in plus lipsa unor strategii de actiune bine puse la punct si dovedesc vulnerabilitate si diletantism in cazurile cu adeÂvarat importante", a comentat pentru Jurnalul National, Alexandru Chiciu, fost procuror DNA, in preÂzent avocat. gabriela.antoniu@jurnalul.ro
Despre autor:
