Dincolo de posibila vinovatie a celor doi fosti demnitari, cazul Muresan - Remes scoate la iveala o situatie extreme de grava: ca institutii de forta ale statului roman - servicii secrete, DNA, Parchet sunt folosite in batalia politica, sub pretextul luptei anticoruptie, pentru anihilarea adversarului. Dar ceea ce ar putea fi si mai grav este pericolul ca aceste practici de politie politica sa se impamanteneasca, astfel incat in loc de stat de drept sa avem un stat politienesc.   Gheorghe Mateut, avoca­tul lui Ioan Muresan, ne-a declarat ca in cazul clientului sau au fost incalcate o serie de drepturi din momentul perchezitiei la domici­liu si pana la cel al recursului. Este vorba despre incalcarea dreptului la un proces echitabil prevazut in Constitutia Romaniei, in Conven­tia europeana pentu drepturile omului, dreptul la aparare si drepturile apararii, precum si art. 5 indice 2 Codul de Procedura Penala (CPP ) si art. 3 din Conventia europeana privind interdictia ca inculpatul sa fie supus unor tratamente inumane, degradante sau cu cruzime. "Am invocat pe parcursul procedurii cauza Makhsi contra Franta din 2005 prin care Franta este condamnata, pentru ca a dispus la fel ca si aici supunerea persoanei interesate unor proceduri prelungite, inclusiv interogatorii intr-o stare de oboseala excesiva - acolo dupa 17 ore, aici 36", ne-a declarat avocatul lui Muresan. De altfel, el prezinta toate procedurile incalcate in cazul clientului sau. "S-a incal­cat articolul 183 din CPP privind procedura de emitere a mandatelor de aducere. Inculpatul a fost citat la 5 octombrie pentru data de 7 octombrie. Cu toate acestea, la 6 octombrie se emite mandat de aducere cu destinatia sediul central al DNA. Mandatul de adu­cere nu este motivat, cu toate ca ar­ti­colul 183 obliga organul de urma­rire penala sa motiveze mandatul de aducere atunci cand acesta nu este precedat de o absenta nejustificata ca urmare a citarii.   AVOCAT DIN OFICIU. Desi mandatul de aducere este emis pentru aducerea silita la Bu­cu­resti, Muresan este adus la Baia Mare unde este supus audierii. Muresan refuza sa dea declaratie in absentta aparatorilor sai  alesi care se aflau, precizez, la Bucu­resti, asa cum era prevazut in mandatul de aducere. Procurorul care a fost prezent tot timpul a trecut peste aceasta cerere si i-a desemnat lui Muresan un avocat din oficiu pe motivul absurd ca avocatii sai erau la mare distanta, respectiv la Bucuresti, iar situatia era urgenta, nu suferea amanare. Cu aceasta ocazie se incheie doar un proces-verbal si fara sa fie ascultat, desi ascultarea era obligatorie in vederea luarii masurii preventive a retinerii (art. 143 din CPP), Mu­resan este retinut. I se da o ordonanta de retinere pentru 24 de ore. Mentionez ca inainte de a fi dus la Baia Mare se face o perchi­zitie la domiciliul inculpatului Mu­resan care a inceput la ora 16:00, iar mandatul de aducere a fost emis la ora 18:00. Dupa ce i se da si comunica ordonanta de retinere la ora 20:00, Muresan este urcat in ma­si­na si dus la Bucuresti. Drumul du­reaza in jur de noua ore, ajungand la se­diul central al DNA din Bu­cu­resti la 6 dimineata, unde timp de trei ore este tinut fara sa i se faca nici un act procedural. La ora 9 in­cepe audierea. Cu aceasta ocazie Mure­san invoca starea de oboseala excesiva care-l impiedica sa faca o declaratie in deplinatatea capaci­tatilor fizice si mentale. Motiv pentru care cere termen pentru pre­gatirea apararii. I se refuza aceasta cerere. Precizez ca eu am fost contactat de sotia lui Muresan in ve­de­rea anga­jarii cand fostul mi­nistru a fost retinut in Baia Mare. Eram in week-end la Arad si l-am trimis pe asistentul meu care era in Bra­sov. Astfel dl Bogdan Barbat a ajuns la Bucuresti si acolo l-a as­teptat pe Muresan. Ca ur­mare, in pre­zenta avocatului Mu­re­san a ce­rut termen pentru prega­tirea apa­rarii. Cum procurorul a refuzat, iar Muresan nu a fost in stare sa dea declaratie fiind dependent de insulina, clientul meu nu a mai fost audiat. Cu toate acestea, pro­cu­ro­rul a pus in mis­care actiunea penala si a intocmit propunerea de arestare preventiva pe 29 de zile, care a fost inaintata tribunalului. Art. 149 indice 1 alin. 1 din CPP prevede expres ca in­tocmirea pr­opunerii de arestare nu poate avea loc decat dupa ascul­tarea in­culpatului, iar ascultarea trebuia sa se faca atat cu privire la fapte, cat si cu privire la temeiurile juri­di­ce de arestare. La tribunal Mu­re­san este prezentat la ora 14:30, dupa 36 ore de nesomn. Nici aici nu a fost in stare sa dea de­cla­ratie din cauza oboselii, pe care a si invocat-o in fata jude­ca­torului. Aici procedura s-a terminat in jurul orei 19:00. Judecatorul a respins ce­­rerea de arestare a procurorului, demoland rand pe rand toate te­meiurile invocate de acesta.   RECURSURI RESPINSE. Dupa o ju­ma­tate de ora, procurorul il anunta telefonic pe avocatul lui Muresan, desi nu era in atributia lui, ca este recurs la ora 20:00, iar la 21 se judeca. Exista un termen de de­cla­rare a recursului de 24 de ore de la pronuntare, drept la re­curs avand in egala masura pro­cu­rorul si inculpatul. Potrivit legii, abia dupa expirarea acestui termen (art. 149 indice 1 si 140 indice 3 din CPP), instanta are un termen de inca 24 de ore de inain­tare a do­sarului instantei de re­curs, care va fixa termen, iar aceasta din urma are un termen de ma­ximum trei zile in care poate judeca recursul. Trecand peste toate aceste ter­mene instanta de recurs a fixat termenul in aceeasi zi. La cererea inculpatului si a aparatorului sau, care a invocat din nou starea de oboseala, s-a acordat in cele din urma un ter­men in ve­derea pre­ga­ti­rii apa­rarii pentru 9 octombrie, ora 13:00. In termen legal, la 8 octombrie a declarat re­curs si domnul Mu­resan. Recursu­rile au fost conexate, amandoua au fost res­pinse si s-a mentinut sta­rea de li­bertate", ne-a declarat Mateut.   Alexandru Chiciu:"De la incompententa la posibile jocuri de culise"  "Discutia admisibilitatii inre­gistrarilor audiovideo in faza actelor premergatoare s-a ridicat atat in cazul Remes - Muresan, cat si in alte cazuri ce tin de modul de aplicare a dispozitiilor legale de catre procurorii DNA. Problema nu este lipsita de importanta, intrucat ea presupune abordarea a doua teme fundamentale: sunt procurorii sau judecatorii competenti a propune si restrange sfera unor drepturi fundamentale in afara procesului penal (a "ins­truc­tiei penale", asa cum defi­neste CEDO urmarirea penala)? Sunt legale inregistrarile audiovideo si pot fi ele folosite ca probe valabile, atat timp cat ele se obtin inainte de a demara procesul penal? Dintru inceput trebuie sa subli­niez ca in sfera larga a inregistrarilor sunt incluse filajele, inregistrarile ambientale, atat cele audio, cat si video etc., la care, evident, se adauga inter­ceptarile telefonice. Declaratia lui Daniel Morar fa­cuta in plin scandal Muresan - Re­mes (la Radio Romania Actualitati), conform careia inregistrarile audio­video ar fi legale in faza actelor premergatoare, demonstreaza, pe langa o lipsa elementara de preocupare pentru spiritul dispozitiilor europene in materia respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale, tendinta DNA, exprimata de la nivelul condu­cerii sale, de a folosi aceste mijloace (restrictive de libertati fundamentale) intr-un mod abuziv. Iar cazul la care facem astazi referire nu este, din pacate, singular. Cu o seninatate dezarmanta, Da­niel Morar anunta ca DNA a interceptat telefoane in nu mai putin de 400 de cazuri, in con­ditiile in care, intr-un procent in­fim, acestea au ajuns pe masa ju­de­catorului. Eficienta acestor masuri extreme denota caracterul abuziv al de­ciziei procurorilor, dar si larghetea cu care ei folosesc mijloacele de interceptare pentru a produce pro­be. Interceptarea si inregistrarea audiovideo, realizate in faza actelor premergatoare, contravin - in opinia mea - intelesului normelor ce reglementeaza aceasta materie. De altfel, insisi procurorii DNA au exprimat in doctrina o serie de consideratii conform carora interceptarea si inregistrarea audio-video nu se pot realiza decat dupa inceperea urmaririi penale. Ne raliem acestei opinii si apreciem ca, intrucat actele premer­ga­toare se consemneaza in procese-verbale, care numai ele pot constitui mijloc de proba (conform art. 224 alin. final CPP), interceptarea si inregistrarea audiovideo fiind intotdeauna mijloace de proba (cap. II), autorizarea nu poate fi data decat in faza de urmarire penala (deci in cauze cu urmarirea penala inceputa) si sub nici o forma in faza actelor pre­mergatoare, asa cum s-a in­tamplat in numeroase cauze ale DNA. In plus, exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune pentru desfasurarea instructiei penale, iar procurorul si judecatorul nu pot desfasura alte activitati decat cele judiciare in cadrul unui proces penal. Cu privire la folosirea lu­cratorilor din cadrul DGIPI in cadrul an­che­­te­lor penale, este important, in opinia mea, a se observa sensul dispozitiilor legale ce reglementeaza acest caz: "In vederea strangerii da­telor necesare organelor de urmarire penala pentru inceperea urmaririi pe­nale, pot efectua acte premer­ga­toa­re si lucratorii operativi din Mi­nis­terul de Interne (...) pentru fapte care constituie, potrivit legii, ame­nintari la adresa sigurantei na­tio­nale" (art. 224 alin. 2 CPP). Este important ca procurorii DNA sa precizeze public, in cazurile in care au folosit lucratori specializati din cadrul MI, care sunt acele fapte - "amenintari la adresa sigurantei nationale" - care sa justifice implicarea, pe langa ofiterii de politie judiciara, a ofiterilor DGIPI. In cazul in care nu exista dovada indeplinirii cerintei exprese a textului de lege, in opinia mea, filajele si inregistrarile efectuate in acest mod, prin lucratori necompetenti legal, sunt prin ele insele ilegale si nu pot fi folosite in cadrul procesului penal.   ACTIUNEA DE FILAJ. Strict legat de imaginile prezentate public, apreciez ca actiunea procurorilor DNA este, de fapt, un flagrant ratat. In conditiile in care Legea raspunderii ministeriale permitea interventia procurorilor in cazuri flagrante (inclusiv a perchezitionarii ministrului Remes in lipsa oricarui aviz), este de neinteles de ce echipa operativa nu a realizat flagrantul in conditiile in care, asa cum s-a putut observa, detinea controlul total asupra actiunilor celor trei subiecti. Interventia procurorilor DNA ar fi transat toate problemele: a fost vorba despre bani in plic sau despre documente? Au ajuns banii la dl Muresan si mai apoi, lucru extrem de important, in detentia dlui Re­mes? S-au oprit ei doar la dl Mu­re­san? Iata de ce noninterventia pro­cu­rorilor in acest moment operativ, in lipsa altor probe clare, directe, cre­eaza un pu­ternic dubiu asupra te­meiniciei acuzatiilor aduse in dosar. La acest nivel, procurorii nu pot ezita si nici gresi. Specializarea lor este aceea de a demantela cazuri de coruptie la nivel inalt. Atat, si nimic altceva. Iata de ce, odata depasita faza documentarii operative, procurorii trebuie sa aiba clar definit tabloul situatiei de fapt, astfel ca actiunile lor sa nu fie echivoce. Singurul element care ar indica faptul ca in asa-zisul plic s-ar afla o suma de bani ar fi declaratia de­nun­tatorului Ciorba, personaj trimis in judecata de DNA, care a inteles sa colaboreze cu DNA si care are afa­ceri judiciare la DNA. Se confirma o data in plus ca procurorii anticoruptie continua sa se folo­seas­ca in marile dosare de denunturile unor persoane cu probleme penale, carora li se poate usura considerabil situatia in caz de "cooperare cu an­che­tatorii" (a se vedea si exemplul lui Genica Boerica in cazul A. Nastase).   DIFUZAREA IMAGINI­LOR. Cat priveste aparitia acestor elemente din dosar, la TVR si pe in­ternet, inaintea prezentarii lor par­tilor, doctrina si practica sunt una­nime: s-au incalcat cele mai elemen­tare principii de drept, cele legate de dreptul la un proces echi­tabil, la dreptul la apa­rare, la pre­zumtia de nevinovatie. Au fost nesocotite elemente tinand de caracterul nepu­blic al urmaririi penale, de confidentialitatea an­che­telor, s-au calcat in picioare toate principiile tinand de functionarea normala a unui stat de drept si de o instructie penala echilibrata. Ceea ce, in opinia mea, este si mai grav, este ca nu suntem la pri­mul exemplu in acest sens. Cazurile de "scurgeri de informatii" dirijate dinspre DNA pe "surse" au fost su­perficial tratate de corpul CSM si de conducerile institutiilor in cauza (ma refer aici la conducerea DNA si a Parchetului General). Iata de ce suspiciunea complicitatii tacite este cu atat mai intemeiata, fapt grav intr-un stat cu pretentii de aliniere la standarde euro­pene. DNA a ratat sansa reabilitarii ima­gi­nii sale, fie si de moment. Prin bal­bele si ezitarile din ultimele zile, prin faptul ca ancheta si elementele confidentiale ale anchetei au scapat de sub control, procurorii antico­rup­tie demonstreaza o data in plus lipsa unor strategii de actiune bine puse la punct si dovedesc vulnerabilitate si diletantism in cazurile cu ade­varat importante", a comentat pentru Jurnalul National, Alexandru Chiciu, fost procuror DNA, in pre­zent avocat.  gabriela.antoniu@jurnalul.ro