Pe 4 decembrie, in prima zi de Hanuka, va fi investit noul sef-rabin al Romaniei, Shlomo Sorin Rosen. Are doar 28 de ani, a renuntat la o cariera in New York si este bucurestean get-beget. In interviul acordat Cotidianului, capul comunitatii evreiesti vorbeste despre Holocaust, extremism, studii, Moses Rosen si despre cum intentioneaza sa tina in viata o comunitate mica cu un patrimoniu impresionant.

Tinarul sef-rabin al Romaniei crede ca se pun mai multe sperante in el decit poate duce Recent a fost Ziua Holocaustului. Sint multi care sustin ca termenul este prea dur aplicat Romaniei. Ce le puteti spune lor? Ce le pot spune lor? Daca ar fi sa traducem termenul, cuvint cu cuvint, da, cu siguranta putem spune ca termenul este prea dur. Adica, holocaust inseamna „ardere de tot". Acesta e unul dintre argumente, „bine, nu a fost ardere de tot ca, uite, au mai ramas...". Dar nu despre asta este vorba. Stalin spunea, parca, sper sa nu ma insel, ca „moartea unui om este o tragedie, iar moartea unui milion de oameni, statistica". Holocaustul a fost o crima uriasa pentru ca au murit oameni, nu pentru ca au murit zece mii, douazeci de mii sau cinci sute de mii. Si a fost Holocaust in Romania. Le pot spune doar ca au fost oameni care au fost luati in trenuri ale mortii, plimbati prin intreaga Romanie si aruncati la gropi comune. Au fost oameni care au fost trimisi in Transnistria si li s-a spus ca acolo vor muri. Au fost pogromuri la Iasi, la Bucuresti, Dorohoi. Au fost pogromuri in care au murit oameni pentru „vina" de a fi fost evrei. Cea mai problematica parte este ca oamenii acestia nu aveau nici o vina. A fost Holocaust in Romania.

De ce ati optat pentru scoala rabinica?

Pe la 15 ani, in 1993, am fost prima oara in Israel. Pentru un pusti era ceva deosebit. Am petrecut acolo o luna si jumatate. Odata revenit in Romania am inceput sa activez la Agentia Evreiasca pentru Israel, care ii ajuta pe cei care voiau sa emigreze. La vremea respectiva ma gindeam sa emigrez in Israel. Ulterior insa am intrat la facultate si am decis sa mai ramin. In orice caz, la agentie am inceput sa imi formez un grup de prieteni.

Ce s-a intimplat mai departe?

Aflindu-ma acolo, am inceput sa trec mai des si pe la sinagoga. Tinerii mergeau in fiecare vineri seara la rugaciuni si am inceput sa ma alatur lor. Ma simteam si in familie, si foarte atasat de ceea ce se intimpla. Atunci inca nu stiam deloc ebraica si tin minte ca un an am stat cu cartea de rugaciuni pe dos. Pe la 18 ani am decis sa fac pasul pe care parintii mei l-au avut in vedere inca de cind m-am nascut, si anume sa aleg eu ce religie sa am. Am optat pentru iudaism, religia tatalui meu, dar am vrut sa aleg mai mult decit o simpla apartenenta, sa fac pasul complet, asa-numita „trecere la iudaism" (evit termenul pentru ca nu imi place deloc si nu m-am identificat niciodata cu el). Luasem atunci legatura cu Marele Rabin, Menachen Hacohen. El mi-a oferit posibilitatea de a merge in Israel in fata unui tribunal rabinic.

Cum ati fost numit sef-rabin?

Procedura e relativ simpla. Se fac numiri, nu se alege, cum se facea in trecut. Pentru moment sint sef-rabin pentru comunitatile evreiesti din Romania, acesta e titlul meu oficial si am fost numit de Marele Rabin. Planuieste si dinsul o retragere. Este indiscutabil mentorul meu si unul dintre artizanii plecarii mele in Statele Unite, la studii rabinice.

Care au fost punctele tari pentru care ati fost numit sef-rabin?

Spre deosebire de toti ceilalti candidati, am avantajul ca m-am nascut si am crescut in Romania. Cu alte cuvinte, cunosc bine modul in care functioneaza Romania, in general, si cunosc foarte bine comunitatea evreiasca. Am si o experienta de patru ani si jumatate de cursuri de educatie iudaica. Deci stiu unde ma misc, mai bine decit altii, vorbesc si romana, sint si tinar.

De ce credeti ca Menachen Hacohen a spus ca numirea dumneavoastra pe post de sef-rabin este cea mai mare realizare a sa?

Nu e o intrebare usoara. Se pun foarte multe sperante in mine si in ceea ce pot face. Poate ca a contat si faptul ca sint un tinar din rindul acestei comunitati care a ales calea rabinatului si a revenit in Romania - puteam sa fac cariera in Statele Unite, si ca rabin, si in calculatoare, am primit acolo trei oferte de serviciu excelente. O spun foarte convins, faptul ca sint aici este, in mare parte, meritul Marelui Rabin. Cred ca se pun mai multe sperante in mine decit am eu incredere in mine ca voi putea realiza.

Cum se vede New Yorkul dintr-o scoala de rabini?

Scoala de la New York a fost o revelatie pentru mine. Erau foarte multe lucruri noi, a durat pina ne-am obisnuit cu ideea de America, cu modul de a fi al celor de acolo. Da, nu a fost usor, programul era de la 7.45 pina la 6 seara, patru zile pe saptamina. Vinerea era program mai scurt. Era un program serios, se invata foarte serios. Eu nu avusesem pina atunci experienta unui studiu aprofundat, pe sistem american. Acesta a si fost motivul pentru care am vrut sa fac scoala asta. Mi s-a spus: „De ce nu te faci rabin, de ce nu studiezi ceva ca sa obtii si un certificat dupa studii?". Si, normal, am spus „OK!". Eu am fost acolo cu o viza de lucru, e o poveste mai complicata. Am avut insa avantajul ca vorbesc foarte bine engleza, ceea ce i-a surprins pe toti, multa lume si-a pus aceasta problema, si mi-au spus-o pe toata durata sederii mele in SUA: „Vine asta din Europa de Est, nu a facut nimic si deodata o sa fie rabin". Partea buna este ca, separat de textele rabinice, mai au si o componenta care se cheama „professional development" si care m-a ajutat foarte mult. Ideea era sa il inveti pe un rabin sa vorbeasca in public, sa discute cu un enorias si sa invete si pshihologie.

E postat un clip pe YouTube in care jucati bowling? Cit timp liber aveati?

Da, da, da (ride). A fost facut imediat dupa absolvire. Absolvirea a fost duminica si a doua zi ni s-a dat o derogare sa mergem sa ne distram, sa ne simtim bine dupa absolvire. A fost prima oara cind am intrat si eu intr-o sala de bowling. Dar nu am avut din pacate timp liber. O spun cu parere de rau si cu un pic de rusine ca nu am vazut aproape nimic din New York. Nu am vazut nici macar Statuia Libertatii, nu am iesit din New York. Nu ca nu as fi putut sa o fac, dar pe linga partea de Yeshiva au aparut si copiii, o fetita de aproape doi ani si un baietel de trei luni.

Sinteti ruda cu Moses Rosen?

Nu, e doar o coincidenta de nume.

Ce fel de personalitate a fost?

Una controversata. Unii il critica exact pentru ca, desi si-a aparat comunitatea, a fost apropiat regimului de atunci, dar eu spun ca a facut un lucru foarte mare, si anume a salvat mii de evrei intr-o epoca in care vizele se obtineau extrem de greu, in care era o raritate sa iesi.

Vorbiti de perioada in care regimul comunist ii vindea pe evrei asemeni sasilor.

Da, asa s-a facut atunci. Chiar daca pentru evreii din Romania viata era mult mai buna, cit de buna putea fi in conditiile acelea. Marele vis al fostului sef-rabin Moses Rosen a fost sa mute intreaga comunitate din Romania in Israel. Erau motive ideologice, plus ideea de reintoarcere la Sion, pe pamintul sfint. Erau si motive pur economice, oamenilor le era mult mai bine in Israel, pe atunci Israelul nu era atit de populat cum este astazi. Au fost valuri masive de emigrare.

Ce putea si nu a facut Moses Rosen de-a lungul carierei lui? Ce credeti ca nu a lasat mostenire comunitatii evreiesti?

In primul rind nu si-a putut duce la bun sfirsit visul, in sensul ca exista o comunitate aici care nu a ajuns in Israel.

Dar, stiti cum se spune, un oras fara evrei e cam searbad.

Da, desi sint multe orase fara evrei... Dupa parerea mea era foarte clar ca nu va putea pleca toata lumea, si atunci pentru cei care au ramas trebuie facut ceva. Nu spun in nici un caz ca rabinul Rosen nu a facut. Sa nu uitam ca au fost 800 de mii de evrei in Romania inainte de razboi si au ramas 400 de mii dupa razboi si, incetul cu incetul, au ramas citeva zeci de mii, iar azi cele mai optimiste statistici vorbesc de 10-12 mii de evrei in Romania.

La un moment dat, auzisem ca Patriarhul Teoctist ii ceruse ajutorul rabinului Rosen in problema bisericilor pe care le darima Ceausescu. E o legenda?

Nu e exclus, stiu ca Moses Rosen era o personalitate foarte influenta si in relatii bune cu Patriarhul. Dar nu am auzit de acest lucru.

Care sint principalele lucruri de facut de acum inainte pentru comunitatea pe care o conduceti?

In primul rind, implicarea tinerilor si a celor care nu sint inca implicati in viata comunitara. Unii oameni sint mai dispusi pentru viata sinagogala, altii mai putin. Dar pentru toti va trebui sa existe cite ceva.

Care e tabloul actual al acestei comunitati, centrii ei de putere?

Jumatate dintre evrei sint in Bucuresti. Vorbim in cifre aproximative. Alte comunitati mari si in acelasi timp puternice, pentru ca avem comunitati puternice si in rindul celor mici, ar fi Timisoara, Iasiul, Oradea.

Exista un paradox: cei din provincie se pling de un ultracentralism al conducerii comunitatii din Bucuresti, ceea ce nu e tocmai cuser, nu corespunde spiritului evreiesc de ajutorare a marginalilor.

Stiu, nemultumirea exista. Nu stiu cum o sa rezolvam problema pe termen scurt. De exemplu, Oradea e o comunitate cu foarte multe resurse raportat la numarul membrilor, iar Craiova nu are nimic. Si oamenii aceia trebuie sa traiasca. Intrajutorarea este in spiritul iudaic, asa este, fiecare evreu e responsabil pentru celalalt.

Multi dintre cei care conduc organizatiile acestei retele locale au fost intr-o masura sau alta apropiati regimului. Ce veti face in acest sens?

Daca ati fi venit acum 10 ani, nu ati fi gasit nici un tinar implicat in conducerea comunitatii. Lucrurile, totusi, s-au schimbat mult. Simplul fapt ca ma aflu aici e o dovada in acest sens.

Credeti ca numirea dumneavoastra e un mesaj pentru ruptura de fostul regim?

E greu de spus. Eu nu vreau sa fie o ruptura si nu cred ca va fi o ruptura. Cunosc comunitatea si pretind ca stiu ca schimbari prea bruste nu se pot face. Chiar daca sint tinar si tinerii sint entuziasti si vor schimbari bruste, nu se poate. Exista reticente, o opozitie, o inertie. Dar cu siguranta ca se produce ceva. Si nu o sustin numai eu. Uitati, de exemplu, eu intrerup rugaciunea din cind in cind si spun rugaciunea si in romana, cu mesaje, spiciuri scurte. Eu nu vorbesc mai mult de sapte minute.

Cit vorbeste de obicei un rabin?

Poate dura si 45 de minute.

Psihologii spun ca 45 de minute e limita pina la care dureaza atentia unui om.

Da, dar nu cu doua ore inainte de rugaciune si inca o ora dupa. Eu tin minte cum imi spunea un fost rabin ca, „atunci cind vorbeste un rabin, nu va uitati la ceas, uitati-va la calendar"... (ride) si incerc sa calc pe urme.

Care e situatia patrimoniului?

Avem departamente care se ocupa special cu aceste probleme. Dificultatea cea mai mare este mentinerea patrimoniului cultural, a sinagogilor, a cimitirelor. Sint localitati unde nu mai traieste nici un evreu, dar avem cimitire, sinagogi. Comunitatea din Satu Mare are in grija 126 de cimitire.

Ce e prioritar? Sa transformati aceste cladiri in institutii culturale sau sa le vindeti?

Sa le mentinem pe cit posibil ca structura, ca arhitectura. Sa functioneze in ele ceva de ordin cultural. Am primit multe oferte de la alte culte religioase din Romania, de la baptisti, de la adventisti, dar nu se poate transforma o sinagoga in alt lacas de cult, nu permite legea iudaica, dar permite activitati culturale, comerciale chiar. In unele functioneaza biblioteci orasenesti, camine culturale, muzee, primarii, birouri notariale, cabinete medicale. Incet, incet vom reusim sa le gestionam, sa le salvam.

V-ati creat relatii la NY care va pot fi de ajutor acum, aici, pentru eventuale colaborari?

Vreau in primul rind sa vad cum pot intra in legatura cu rabini din Europa Centrala si de Est. Am luat deja legatura cu omologii mei din Ucraina si Polonia si o sa vedem cum putem colabora. Sint directori de programe in Europa de Est care au fost colegi cu mine la NY. De asemenea, tin legatura cu cei din New York, adica sint optimist in privinta colaborarilor si a proiectelor internationale. Va trebui sa elaboram si un program de includere a patrimoniului comunitatii evreiesti din Romania in circuitul obiectivelor turistice.

Diaspora evreieasca originara din Romania se imparte intre nostalgicii care isi amintesc cu drag de anii traiti aici si cei care nici nu vor sa auda de Romania, plecind de la amintirea pogromurilor. Ce puteti face in privinta lor?

E complicat. Nu m-am gindit ca proiect la asa ceva. Presupun insa ca se poate face ceva in sensul apropierii lui. Trebuie sa le arati oamenilor nu doar cimitirul, partea tragica a existentei unei comunitati, ci si viata, ceea ce e viu, ce se intimpla dinamic cu acea comunitate.

Mai e vreun rabin atit de tinar in Europa?

A mai fost. Rabinul Shafran. Sef-rabin la 29 de ani. Dar eu nu sint Alexandru Shafran, adica mai am mult pina acolo si nu stiu daca voi ajunge vreodata...

Un rabin de Politehnica Sorin Shlomo Rosen are 28 de ani si s-a nascut in Bucuresti, din parinti bucuresteni. A urmat Liceul de Informatica, iar ulterior a absolvit Facultatea de Automatica, in cadrul Politehnicii din Bucuresti. „Singurii ani pe care i-am petrecut in afara Capitalei sint cei de studiu din Statele Unite", spune sef-rabinul. Meseria a imbratisat-o treptat, fara sa-si abandoneze niciodata complet profesia. A inceput sa ia parte la activitatile comunitatii inca de la 15 ani, iar pe sotie, tot bucuresteanca, a cunoscut-o cind avea 19 ani.

In alegerea confesiunii a avut libertate completa: „Mama este crestin ortodoxa, iar tatal evreu. In discutiile cu ei din copilarie, cind am inceput sa inteleg ce se intimpla in lume, mi-au spus ca au hotarit la nasterea mea ca eu sa fiu cel care decid, in functie de ce se va intimpla in viata, daca sa o apuc pe o cale sau cealalta, insa nu am beneficiat de nici o educatie religioasa, nici crestina, nici iudaica".

Bancul preferat cu rabini al lui Sorin Rosen „Cica merge un evreu la rabin si ii spune: «Vreau sa imi marit fata, am zestrea aici. Mi-e teama de hoti. Te rog, rabi, pune banii undeva la dumneata, sa fie in siguranta». Rabinul: «Sigur ca da, uite, sint aici toate oficialitatile, toata lumea e martora». Dupa doua saptamini, se intoarce evreul nostru: «Mi-a venit pretendentul, rabi, da-mi banii». «Care bani?», intreaba rabinul. «Pai cum?! Ti i-am dat aici, nu mai tii minte?». «Nu stiu», spune rabinul. «Erau aici toate oficialitatile, toti colaboratorii», ii replica evreul. «Ia sa ii chemam aici». Vin toti, dar nu recunoaste nici unul ca i-ar fi dat bani. «Nu e adevarat, Iosi, il faci pe rabin de rusine». Iosi lesina. Pleaca toata lumea, rabinul ia un pahar cu apa, il palmuieste pe Iosi si il trezeste. «Vai, rabi, ce mi-ai facut, imi ramine fata nemaritata». Rabinul: «Stai putin». Se duce la seif, scoate banii si ii aduce evreului. Uite banii tai. «Bine, rabi, dar acum cinci minute ma faceai mincinos...». «Nu ti i-am luat, am vrut doar sa stii cu ce oameni lucrez...»."

Precursorii Dupa sederea de trei ani pe scaunul de sef-rabin a lui Iacob Ithac Niemirower, intre 1936 si 1939, Alexandru Shafran (foto), care a fost si senator al Romaniei pina in 1940, ajunge in fruntea cultului mozaic la 29 de ani, printre 800.000 de concetateni de acelasi rit. Ramine aici pina in 1947. „Acest rabin tinar, doctor in filosofie, un excelent cunoscator al limbii romane si un mare vorbitor, se confrunta cu problemele antisemitismului care devin foarte acute in acei ani si mai ales in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial", spune Aurel Weiner, deputat si presedintele Federatiei Comunitatii Evreilor din Romania. Alexandru Shafran l-a secundat pe doctorul Wilhelm Fielderman in incercarile de a feri cit mai multi evrei de la pieire, apoi s-a pus in slujba intrajutorarii deportatilor intorsi pe la caminele lor, spune Liviu Rotman, istoric si profesor doctor la SNSPA, specializat si pe istoria evreilor din Romania. „In ’47, el pleaca din tara intrucit nu a dorit sa colaboreze cu noul regim comunist. Exista documente care arata ca a refuzat sa semneze un fel de adeziune la noua putere", arata Weiner. Alexandru Shafran si-a mutat vocatia rabinica peste hotare, ca mare rabin al Genevei, si a vizitat Romania abia in 1995, dupa aproape o jumatate de secol, fiind primit cu onoruri de Academia Romana si de Senat. A murit in 2006.

Nascut in Moldova, intr-o familie rabinica de traditie ortodoxa, Moses Rosen (foto) incepe sa adune capital in sinul comunitatii evreiesti bucurestene dupa razboi, iar in mai 1948 devine sef-rabin al evreilor, spune Liviu Rotman. 16 ani mai tirziu primea si presedintia Federatiei Comunitatii Evreiesti din Romania. „Regimul comunist a realizat ca se poate folosi de rabin pentru a-si imbunatati imaginea in lume. Totodata, rabinul poarta un dialog pozitiv cu acesta, reusind sa obtina mentinerea in Romania a unui minim de viata traditionala evreiasca", explica istoricul. „Se spune ca a avut o relatie speciala cu Emil Bodnaras, care a si raspuns de culte. A fost sprijinit in multe situatii dificile pentru cultul mozaic. De pilda, chiar daca au avut loc atitea demolari de asezaminte religioase, el a reusit sa salveze citeva lacasuri foarte importante: Templul Coral, Sinagoga Mare", aminteste Weiner.

Folosindu-se de fragila destindere politica de dupa disparitia lui Stalin, spune Liviu Rotman, Rosen reia legaturile cu marile organizatii evreiesti internationale, precum Congresul Mondial Evreiesc, organizatia evreiasca Joint Distribution Committee sau Agentia Evreiasca, si le incheaga pe cele dintre Israel si Romania. „In acelasi timp, el face importante servicii Romaniei, inlesnind relatiile acesteia cu Europa Occidentala si in special cu SUA. In schimbul acestor servicii, Romania va avea o atitudine in general favorabila emigrarii evreilor din Romania in Israel", arata istoricul. Pina in 1990 emigrasera din Romania, timp de 40 de ani, 400.000 de evrei, arata statisticile. „Pe masura cresterii interesului Romaniei in amplificarea relatiilor cu Occidentul, se intareste si pozitia rabinului Rosen", spune Rotman, cu mentiunea ca, treptat, Rosen incurajeaza un adevarat cult al personalitatii sale, intretinut de numeroase ceremonii. Pe de alta parte, sef-rabinul dezvolta o retea de Thalmud Thora, asigura functionarea unei retele de restaurante cusher si infiinteaza ziarul comunitar „Revista Cultului Mozaic", in 1957. Rosen a intretinut bune relatii si cu conducatorii Bisericii Ortodoxe Romane, completeaza Aurel Weiner, fiind un adept al dialogului ecumenic. Sef-rabinul moare in mai 1994, fiind cel mai longeviv lider comunitar din lumea evreiasca in secolul 20.

Predecesorul tinarului Sorin Rosen, Menachem Hacohen (foto), a fost, din 1995 pina in prezent, nu sef-rabin, ci mare rabin si „indrumator spiritual pentru obstile evreiesti din Romania", dupa cum il numeste presedintele Federatiei Comunitatii Evreilor din Romania, Aurel Weiner. S-a nascut intr-o familie cu vechi radacini in Israel, dar a publicat o serie de carti in limba romana prin Editura Hasefer din Romania. Menachem Hacohen a fost si membru al parlamentului israelian, partizan al politicii de gasire a unei solutii negociate cu vecinii arabi, dar si membru al Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului in Romania, aminteste Liviu Rotman.

O lovitura de gratie a sef-rabinului Romaniei, in sala de bowling, pe www.cotidianul.ro/select