Ce ne mai lipsea era inca o carte al carei titlu incepe cu cuvintele "Codul luia€¦".  Nici o problema, a aparut, sub semnatura unui anume Alastair Sweeny, un studiu referitor la mesajele ascunse in "Calatoriile lui Gulliver". Aparuta in 1726, cartea lui Swift, destul de transparenta satira politica, a avut si mai are mare succes. Ca multe alte distopii, a ajuns literatura destinata copiilor. Ca si multe altele.   Ultima dintre calatorii, cea in Laputa, Balnibarbi, Glubbdubdrib, Luggnag si Japonia, ascunde, dupa opinia lui Sweeny, o multime de mistere. Printre ele, un soi de prototip al computerului modern, o masina de calcul a carei asemanare cu un circuit integrat te poate pune pe ganduri. Masina care digera cuvinte a lui Swift a dat numele unor piese de computer si a catorva tehnici de calcul. Mister. Povestea inabusirii unei revolte in Laputa il conduce pe autor la o in­terpretare plina de imaginatie. Swift ar fi precursorul tehnicii bombardamentului aerian. In text se ascund nenumarate anagrame care fac aluzie la viitoarele succese ale stiintei si tehnologiei. Seamana binisor cu alte carti care se ocupa de coduri si/sau secrete. Alti comentatori ai textului sunt preocupati de cercetarile fara sens, fara scop, sau cu rezultate suspecte, efectuate de savantii vizitati de Gulliver. Mai exista insa si in ziua de azi oameni de stiinta ale caror preocupari ni se pot parea ciudate. Ei sunt rasplatiti, daca acesta ar fi cuvantul potrivit, cu premii, ca de exemplu cele cunoscute sub numele de Ig Nobel, decernate cu putina vreme inainte de cele cu un nume mai scurt dar mai valoros. Un detaliu personal, am scris prima oara despre Ig Nobel in anul 2000. Pe atunci subiectul era situat pe undeva pe la periferia stirilor din stiinta si tehnologie. Multa lume s-a amuzat pe tema premiului la medicina acordat pentru abordarea unei atitudini chirurgicale corecte in cazul penisului prins intr-un fermoar, sau al celui de biologie care studia necrofilia la ratoii homosexuali. Lista premiilor din acest an a apa­rut in nenumarate ziare si reviste din toata lumea, semn ca avem nevoie de umor, fie el si stiintific. In 2007, pre­miul pentru domeniul aviatiei a ajuns la grupul de savanti din Argentina care a demonstrat ca Viagra usureaza suferintele celor al caror ceas biologic este dereglat de lungi calatorii aeriene. E drept ca experimentul a fost facut pe hamsteri. Mai tare ca fictiunea. La fizica, colaborarea fructuoasa a celor de la Harvard cu cei din San­tiago Chile ne va ajuta sa intelegem de ce se se botesc cearsafurile. Cam tarziu. Shakespeare are un perso­naj expert in domeniu, Doll Tearsheet, din Henry IV, partea a doua, a carei profesiune o vom trece sub tacere. In economie a fost apreciata o inventie din Taiwan, o plasa care ii retine fara pro­­bleme pe hotii care incearca sa je­fuiasca o banca. Sa se fi inspirat au­torii din po­ves­ti­le pline de arme non-le­tale ale lui Joe Haldeman? Doi medici, un englez si un american, autorii unui studiu legat de efectele secundare ale artei si profesiei de inghititor de sabii, sunt castigatorii premiului pentru medicina. Ei ne asi­gura ca unul dintre foarte putinele riscuri este cel al durerilor de gat care insotesc faringita. Ciudat, intr-o nuvela a lui Harlan Ellison, cariera artistului se termina cu totul altfel. Nu, nu cu happy-end. Nu cred ca va avea mare succes inventia japoneza care va permite extragerea unei false esente de vanilie din balega de vaca, folosind substanta numita lignina, prezenta in mari cantitati in produsul natural cu pricina. De ce sa ne miram, in "Barbarella", se incearca folosirea or­hi­deelor ca hrana. Arma chimica declansatoare de pasiuni homosexuale in armata ina­mica, transformata brusc intr-o masa de non-combatanti, inca neinventata, a primit premiul pentru pace. Autorii ar trebui sa citeasca romanul "Fratii" al lui William Goldman, in care ni se vorbeste de lichide care declanseaza sinuciderea si de un gaz care anihi­leaza orice impotrivire. Armele chi­mice sunt foarte rar folosite, ex­per­tii sustin ca declanseaza reactii ne­gative ale opiniei publice. Or fi stiind ei ceva. In fine, premiul pentru literatura a incununat studiul unei autoare din Australia care s-a ocupat de articolul hotarat din limba engleza, "the". Nu ma impresioneaza. Pe vremea stu­dentiei aveam un prieten care imi ba­tea noaptea in geam si ma ruga sa-l ajut la o traducere din en­gle­za. Sustinea ca a intalnit un cu­vant total ne­cu­nos­cut pe care nu stie sa-l pronunte dar care se scrie t, h, e.