"Dar asta nu e un caz disperat!" esti tentat sa spui cand o vezi pe fetita frumusica, inalta pentru varsta ei, cu par lung si ochi albastri. Este vesela, lipicioasa si comunicativa, atat cat reuseste sa inteleaga ce-i spui. Cand ii vorbesti te priveste atenta, cu capul usor plecat intr-o parte, in timp ce ochii cauta sa surprinda miscarea buzelor si sa o suprapuna peste sunetele pe care le aude. Dar sunetele sunt neclare... Daca nu-ti cunoaste timbrul vocii, ii este greu sa inteleaga ce-i spui. Incearca o data, de doua ori... iar, daca nu reuseste, lasa in jos ochii si intra in mutenie. Acelasi lucru se intampla cu interlocutorul ei. Prima oara ii vorbesti schimonosindu-ti fata in incercarea de a pronunta cuvintele cat mai clar si mai rotund, gandind ca este mai usor pentru ea sa iti citeasca pe buze. Apoi ridici vocea, apoi te folosesti de gestica, iar daca tot nu reusesti, dai din cap a "nu conteaza". Si... cam atat cu comunicarea.   GENTAMICINA. Andreea Madalina Antimirescu, care are acum 9 ani si este in clasa a doua la o scoala din Medgidia, s-a nascut cu nervul auditiv intact. La 11 luni, un "rosu-n gat" a determinat un medic sa-i faca o gentamicina injectabila, o concentratie de adult. Dupa mai bine de jumatate de an aveau sa afle ca acel tratament care-a scapat-o de roseata din gat a "scapat-o" definitiv si de nervul auditiv.   LA SURDOMUTI CU EA! "Avea un an si jumatate cand am inceput sa realizam ca e ceva cu ea si ne-am dus la un medic din Galati, acolo locuiam, care a testat-o si ne-a spus: «Asta e surdomuta, duceti-o la surdomuti si faceti altul mai sanatos!»", ne-a povestit Remus Antimirescu, tatal fetei. Astfel de spuse te duc cu gandul ca, poate, uneori este mai bine sa fii blagoslovit cu lipsa auzului, mai ales cand ceilalti nervi sunt la locul lor si te pot face sa ac­tionezi... Au ignorat vorbele de duh ale ucenicului lui Hipocrate si au mers la Spitalul Militar Bucuresti la un alt medic orelist, hipoacuzic si el, de la care au aflat si care a fost cauza deteriorarii nervului auditiv. Gentamicina injectabila, la o varsta atat de frageda, pe langa auz, poate afecta si vazul. Ca niste oameni optimisti care vad juma­tatea plina a paharului s-au gandit: "E bine! Putea fi si mai rau!". Cat o fi de bine ca un medic sa-ti deformeze viata dintr-o eroare stupida...?   HIPOACUZIE 80%. La Institutul ORL din Bucuresti, fetita a primit si diagnosticul... medical: hipoacuzie neurosenzoriala bilaterala profunda. Nervul auditiv este distrus in proportie de 80%. Pana la Andreea nu razbateau decat sunete vagi chiar daca trenul trecea pe langa ea. Au urmat cinci ani de lo­go­pedie la Institut. Un logoped in­teresat a invatat-o sa articuleze su­nete pe care ea era incapabila sa le auda. "O saptamana stateam in Institut, apoi o luna lucram eu cu ea acasa", povesteste mama fetitei, Cornelia Antimirescu. "Am facut noduli pe coardele vocale de cate ori am repetat cu ea un sunet." Dar asta nu a oprit-o pe mama. A continuat sa repete sunete si silabe pana cand copila a invatat sa vorbeasca. "Nu vorbeste chiar asa cum mi-as dori, dar vorbeste. Si nu cunoaste limbajul semnelor. Pentru ca un copil, daca se obisnuieste cu acest limbaj, renunta sa mai vorbeasca. Eu o consider un copil normal si am dorit sa se comporte astfel. Chiar daca sunt persoane care nu o considera asa." Ca sa poata auzi, Andreea are nevoie de aparate auditive pentru ambele urechi. Fara aparate i-ar fi fost imposibil sa invete sa vorbeasca. Pe primul l-a capatat pe la un an si noua luni de la o familie din Constanta, care a renuntat la ele in favoarea altora mai performante. Apoi, acum doi ani, o firma din Medgidia i-a oferit un alt apa­rat, nou. Insa nici acela nu reuseste sa ii aduca sunetele foarte aproape. Din acest motiv ii este greu la scoa­la. Nu pentru ca nu ar face fata, ci pentru ca nu reuseste sa auda. Andreea este un copil normal. Trebuie doar sa auda ceea ce i se spu­ne. Iar pentru asta are nevoie de aparate auditive mai performante pe care le pot procura de la "Audio­lux" din Bucuresti. Dar depasesc posibilitatile parintilor, care nu pot face rost de cei 12.000 RON.   MEDALII PENTRU RO­MA­­NIA. Povestea lor am aflat-o din presa ieseana. Ziaristii din sport care-l cunosc pe capitanul echipei de popice al clubului CFR Iasi, Remus Antimirescu, au mediatizat problema sportivului care are acasa o colectie de peste 40 de medalii. Si echipa de bowling a clubului CFR Constanta are acelasi capitan, maestru al sportului. "Din pacate, acest sport nu prea aduce bani, cum sunt multi tentati sa creada", surade trist sportivul. "Am fost pe la firme, pe la banci, cu ac­tele fetei sa ii rog de o sponsorizare. Dar ori mi s-a spus ca-s multi care umbla dupa bani spunand ca-s bolnavi, dar ei sunt niste escroci. Or, cand auzeau ca sunt sportiv, imi spuneau: Pai, ce, ma! Tu n-ai bani? Ei nu stiu ca am un salariu de 7 milioane. La CFR Iasi mai sunt premieri cand castigam cate-o competitie. Dar clubul din Constanta nu are bani deloc. Asa ca nu primesc decat salariul. Toate sporturile se compara cu fotbalul." Remus Anti­mi­rescu a reprezentat Romania cu succes in competitii internationale, dar nu reuseste sa faca rost de 12.000 RON pentru fetita lui. Are o rata la banca pentru casa, si un alt imprumut nu mai obtine cu venitul pe care il are. "Iar in urma articolelor aparute in presa din Iasi am primit un singur telefon - cel de la dumneavoastra." Cei care doresc sa o ajute pe Andreea pot lua legatura cu tatal fetitei, Remus Antimirescu, la numarul de telefon: 0722-17.99.70.