Traian si procurorii politici

Traian Basescu s-a pus intre ciocan si nicovala. Intre ciocanul stihiilor pe care le-a dezlantuit, adica procurorii politici, si nicovala Consiliului Superior al Magistraturii, care s-a pronuntat. Facand un veritabil rechizitoriu Directiei Nationale Anticoruptie, in general, si in special celor mai apropiati colaboratori ai Cotroceniului din randul procurorilor. In calitate de "presedinte-jucator", exersandu-si ambitia de a confisca intreaga putere, Basescu este silit sa-si apere protejatii. Ca prin ei, prin acesti procurori ai statului aserviti nu Justitiei, nu interesului national, ci scopurilor personale ale presedintelui, Basescu poate sa-i stranga in menghina pe adversarii sai politici. Rupandu-le, pana la alegeri, coloana vertebrala. Pe de alta parte, in calitate de sef al statului, este silit sa respecte Constitutia. Ceea ce inseamna, in primul si in primul rand, institutiile statului de drept, independenta si buna functionare a acestora. Si trebuie sa slujeasca cetateanul. Adica sa vegheze ca drepturile lui fundamentale sa fie respectate. Or, raportul CSM, care este instanta suprema in materie de Justitie, demonstreaza fara echivoc ca procurori de la DNA au incalcat flagrant procedurile. Si, implicit, drepturile omului. Dar intrebarea ce va face pana la urma Basescu si cum va iesi el din dilema pe care am enuntat-o mai sus este retorica.
Traian Basescu a ales. La fel cum si-a permis sa se antepronunte in legatura cu scandalul de la Chisinau, in care un diplomat roman este acuzat de trafic cu vizele - spalandu-l, practic, pe acesta inainte de fi avut loc o ancheta care, in cele din urma, l-a acuzat - si in aceasta situatie acelasi Basescu, nu in calitate de chibit, ci in postura sa de sef al statului, i-a elogiat pe procurorii politici cu cateva zile inainte ca CSM sa-si dea verdictul. Presedintele Romaniei a incercat, astfel, nu numai sa influenteze o decizie a institutiei supreme din Justitie, ci chiar sa-i umileasca pe membrii CSM. Cu alte cuvinte, a reusit sa terfeleasca independenta Justitiei. De aceea tace ca pestele. Pentru ca nu are cum sa o intoarca.
Justitia nu mai poate continua sa ramana oaia neagra a puterilor in statul roman. Si nici nu poate fi tarfa unor politicieni. Ajunge ca a fost compromisa prin vendete politice ideea de lupta impotriva coruptiei. Neincrederea populatiei in Justitie a atins, din acest motiv, caruia i se adauga si un buget zgarcit, culmi de neimaginat intr-un stat democratic. Nu intamplator, analistii din tara si din strainatate considera ca Justitia isi epuizeaza, astfel, rezervele de credibilitate. Dar ce mai ramane dintr-un stat in care aceasta putere este pusa la pamant, lovitura mortala aplicand-o insusi presedintele constitutional ales?
Jos mana de pe Justitie, domnule Basescu! Afara imediat cu procurorii politici! Si nu numai. Este necesara punerea lor sub ancheta. Caz cu caz. Si sa ne intoarcem la agenda cetateanului. Judecatoriile din tara gem de oameni care isi cersesc drepturile. In special in procese civile. Care sunt de mii de ori mai numeroase, iar unele mai dureroase chiar decat cele penale. In timp ce procurorii au fost transformati in avocati ai statului - unii impotriva vointei lor - la cheremul Guvernului si al Presedintiei, judecatorii, singurii magistrati ramasi pe baricadele unei Justitii corecte, nu au minimum de conditii pentru a functiona normal. Or, ei sunt cei care mai spala ce mai poate fi spalat din obrazul Justitiei, incercand sa blocheze, intre altele, si abuzurile procurorilor politici. Se face bugetul pe 2008. Daca partidele politice au putin respect fata de cetatean si un minimum de consideratie in raport cu Justitia, care trebuie sa fie o putere cu adevarat independenta in stat, e timpul sa-i fie alocate acestei institutii fondurile necesare. Justitia are nevoie nu numai ca neavenitii sa ia laba de pe ea, ci si de bani si management.

---

Despre autor: