Razbunarea piticilor de gradina

Asa cum a fost cimentat de Ceausescu, gandit de Iliescu si mostenit de Constantinescu sau Basescu, Parlamentul este de caramida si umplut cu oameni, ca doar nu ati vrea sa dea pe dinafara de optiunea voastra politica. Experienta si bunul simt demonstreaza ca nu exista anticipate inainte de vreme. Nu comentez oportunitatea demolarii cabinetului Tariceanu, instalarea unui guvern de larga respiratie nationala, necesitatea unei constructii politice la vedere sau a resuscitarii vreunei aliante, indiferent care. Subliniez, doar, ca orice tentativa de a tulbura linistea alesilor este imposibila. Poata sa traga Basescu cu tunul, poate sa miorlaie imperativ Geoana, pot sa sforareasca Iliescu si Hrebenciuc pana li se impletesc mainile, daca este sa se lase fie si cu un minut pierdut din madatul de senator sau deputat, sa va lingeti pe bot, ba, dictatorilor! Nu mor caii cand vor cainii, da?! Nu este insurmontabil ceea ce ii separa; este indestructibil ceea ce-i sudeaza. Ciolanul. Mai cu carne, mai cu os, la bine sau la rau, sunt o echipa. (Pariez, daca aceasta motiune era depusa de Tariceanu impotriva propriului cabinet si partid, tot cadea. Precedentul este lucrarea diavolului.)
Si ca in orice echipa, diferenta o fac rezervele. Cum s-a si vazut la votul contra (chiar, contra cui?) a atarnat cel mai mult balastul: PRM, UDMR, PC. De ce intra aceste partide in Parlament si pe ce platforma, chiar nu mai conteaza. Aceasta masa de manevra, creata special si folosita initial de cei care castigau la limita alegerile, si-a luat-o in cap. Micii colportori au inceput sa conteze si, in consecinta, sa dicteze: "Fara noi nu se poate!" Ba se poate, da' n-ar mai avea nici un haz.
In concluzie, Tariceanu si echipa lui buclucasa de pitici de gradina pot guverna pana la sfarsitul mandatului lui Michi Spaga. Cu bugetul impus de PSD, cu binecuvantarea lui Vadim, cu fitele lui Morcobelo. Electoratul liberal poate sa se simta tradat de ciudata alianta PNL-PSD, dar trebuie sa inteleaga ca nu exista alta intrare in impas.
Imi pare bine si pentru Mircea Geoana, aflat la a treia infrangere sub culorile PSD. A ajuns, nemeritat, pacaliciul perfect. In 1996, numit de Iliescu ambasador la Washington, l-a felicitat pe Constantinescu pentru victoria impotriva binefacatorului sau ticalos. Acum, zice Iliescu, a tradat din nou interesele PSD, adica tot pe el. Mai mult, a indraznit sa-l acuze pe mentorul minerilor ca a boicotat votul contra lui Tariceanu, ca i-a incalcat autoritatea si i-a mototolit bavetica.
Intr-adevar, Iliescu a votat cu bilutele ascunse in batista (cah-cah). Doar nu era sa i le arate lui Geoana. A fost un act de fronda de prostanac batran, de indisciplina de partid incalificabila. Profesionist a fost doar modul cum a condus PSD la o infrangere strategica.
Si la fel de rau imi pare de Basescu. Au trecut trei ani de cand nu a mai repurtat nici o victorie politica. Pe Tariceanu nu l-a debarcat, partid prezidential nu si-a facut, anticipate canci (ca sa i se lumineze si pasaricile din cap), uninominalele i le sterpeleste Tariceanu prin ordonanta sau Parlamentul prin lege.
Ce face bietul om pana la viitoarele inundatii, singur cuc, cu o cizma in mana si cealalta in PD?

---

Despre autor: