Computerul de stat cere un restart!

Buna ziua, va prezentam computerul de 100 de dolari. Nu, nu ruleaza chiar Office, asa ca nu veti putea sa incepeti lectiile de Excel, dar nu e o problema, ca nici altii nu stiu. Nici nu poate formata vreun text in Word, insa fetele care vor sa se faca secretare ar face oricum mai bine sa invete sa se epileze singure - reduce din costuri. Nu e un computer de jocuri, chiar daca pare de jucarie. In general e la fel de util pentru educatie ca o vizita la tiribombe cu elevii unei scoli de soferi. Stiti, acolo unde sunt masinutele alea care se ciocnesc unele cu altele. De fapt, are vreun sens sa cumparam computere in scoli? E aceeasi dezbatere cu una mai veche: unde sunt mai bune subventiile: sub controlul statului sau in buzunarul cetateanului?


Sunt pentru a doua varianta, sub forma deducerilor din impozit sau subventiilor pe PC si cap de elev. Nu-s pentru investitii in cutii care merg in institutii ale statului, fie ca ele sunt scoli, puscarii sau toalete publice in gari. Pur si simplu nu acolo e locul banilor nostri.


In afara de asta, statul nu poate alege cele mai bune computere. Si stiti de ce? Pentru ca legea il obliga sa le ia pe cele mai ieftine. Acestea au de regula sisteme de operare bazate pe Linux - un mediu respectabil, insa pe care viitorul angajat e foarte putin probabil sa-l intalneasca in compania unde isi va cauta slujba (95% Windows, va spune ceva?). In perspectiva carierei, calculatorul de 100 de dolari e un erszatz de PC, care va fi la fel de folositor in intalnirile tale cu PC-ul adevarat ca si cunoasterea pianului.


Evident, 100 de dolari pe un calculator suna minunat ca unealta de marketing. Dar la fel a sunat si Caritasul. Si chiar daca de data asta locul dlui Stoica e tinut de Nicholas Negroponte, nimic nu-ti garanteaza ca investitia asta chiar face a patra parte din costul unui PC la mana a doua sau al unuia mai modest specificat.


Suntem prea saraci sa ne cumparam ceva ieftin - surprinzator, dar intelepciunea asta din Epoca de Piatra merge si-n aia de siliciu. Computerele de care au nevoie elevii sunt cele cu care vor face bani. Atunci trebuie sa dam ceva bani pe ele, nu?


Sigur, nimic nu ne opreste sa ne targuim. Microsoft a promis mai demult un sistem de operare simplu si ieftin, o versiune de Windows dupa buget. Avem un minister de IT, ce-l costa sa intrebe pretul daca luam un milion? Tot acolo se pot strange niste oferte de configuratii din China care vor surprinde pe toata lumea prin pret. Un integrator roman poate face si el niste bani necajiti, punand toate astea laolalta. Asa, vom avea chiar calculatoare care chiar folosesc la ceva. Si de care elevii cool, cu megasisteme acasa, nu rad in pauze.


A, si inca ceva: computerul de 100 de dolari a fost cumparat de Libia pentru elevii ei. Hai, mai draga Gaddafi, din banii aia de petrol n-aveai si tu de-un Dell macar?

---

Despre autor: