Si daca a fost o simulare?

In sine,  o Motiune de cenzura e - vorba lui Traian Basescu - un exercitiu democratic.

Opozitia isi exprima nemultumirea fata de Putere introducand o Motiune de cenzura.

Expresia exercitiu democratic e cum nu se poate mai nimerita pentru motiunile depuse in ultimii 17 ani: ca orice exercitiu, toate n-au reusit sa darame Guvernul. Pentru ca - nu-i asa? un exercitiu de lupta, chiar daca militarii se comporta ca si cum ar fi lupta adevarata, nu e, totusi, lupta adevarata. E o simulare  a unei lupte. Si in cadrul unei simulari, desi se trage cu mitraliera in dusman, dincolo, in transee, nu moare nimeni. Nici n-ar avea cum, o data ce, dincolo, in transeele din fata, nu sunt dusmani, ci ai nostri pe rol de dusmani. Iar noi, stiind asta, nu tragem in ei cu gloante, ci cu gloante oarbe. Ar fi si culmea sa tragem cu gloante adevarate. Ar insemna, in ultima instanta, sa tragem in noi.

Toate motiunile de cenzura de pana acum au fost simple exercitii democratice, pentru ca ele n-au dus la caderea Guvernului in functiune. Si nu atat pentru ca de fiecare data majoritatea parlamentara, detinuta de guvern, si-a spus cuvantul, ci pentru ca insisi cei care introduceau motiunile nu voiau ca guvernul sa cada. Actuala Motiune de cenzura a parut a iesi din aceasta logica de simplu exercitiu democratic. Pentru ca:

1) Intaia oara dupa 1992, formatiunile ce se autodefinesc ca fiind Opozitie intruneau  un numar zdrobitor de voturi. Daca ar fi sa tinem cont de numarul de voturi pe care-l au cele doua partide de la guvernare, PNL si UDMR, Motiunea ar fi putut sa treaca fluierand prin cele doua Camere ale Parlamentului.

2) Intaia oara dupa 1992, atmosfera din jurul motiunii de cenzura a fost  una de lupta adevarata si nu de exercitiu de lupta. De la presedinte pana la ultimul politician in Romania din zilele premergatoare dezbaterii Motiunii s-a discutat ca si cum Motiunea va trece.

S-au facut mobilizari iesite din comun pentru ca partidele sa aiba garantia disciplinei de vot. S-au lansat declaratii dupa declaratii din partea PSD, PD si PLD in favoarea trecerii Motiunii. Mult mai semnificativ s-au facut si s-au desfacut guverne. La Motiunile de cenzura din ultimii 17 ani n-a fost asa. N-am auzit la nici una din ele ca Opozitia sa anunte ce guvern va face dupa caderea Guvernului si, cu atat mai important, ca partidele din Opozitie sa angajeze discutii despre o posibila coalitie pentru formarea unui nou guvern.

Cei care depuneau Motiunea de cenzura nu-si ascundeau sentimentul ca gestul lor e un simplu exercitiu democratic. Nici comentatorii nu impartaseau un sentiment diferit. Acum insa am sesizat un paradox:  S-a discutat  mai putin despre momentul Motiunii decat despre momentul dupa ce Motiunea va trece. Asta chiar cu mult inainte ca Motiunea sa fie supusa votului. Motiunea a cazut. Si toata lumea de la politicieni pana la jurnalisti discuta ca si cum ar fi fost lupta adevarata, si nu un exercitiu de lupta sau, ma rog, un simplu exercitiu democratic. Riscand sa ma insel, ma voi intreba cu glas tare: Si daca n-a fost o lupta adevarata? Daca a fost o simulare? E drept, o simulare perfecta. Mai ceva decat teroristii din decembrie 1989. Sau, ca sa venim mai aproape, mai ceva decat rapirea celor trei jurnalisti.

Ca mai batran intr-ale observarii de pe margini de ziare a politicii, am trait multe Motiuni de cenzura dupa decembrie 1989. N-am trait inainte de 1989, deoarece regimul nu putea fi rasturnat decat prin iesirea in strada. Motiunea de cenzura impotriva regimului Ceausescu, singura de altfel, a fost depusa nu in Parlament, ci in Piata zisa pe atunci a Republicii. Cate motiuni de cenzura au cunoscut cei saptesprezece ani de tranzitie nu pot spune. Nu mai tin minte si nu mai stau acum, la batranete, sa le numar. Pot spune insa un lucru despre ele. Un lucru esential. Toate au avut o nota comuna: n-au semanat prin nimic cu Motiunea care s-a discutat si s-a supus votului ieri.

La Motiunile de cenzura anterioare, perioada premergatoare votului era una de intensificare a confruntarii politice dintre Putere si Opozitie. O confruntare ce lua accente paroxistice la dezbatere si la vot. La Motiunea de cenzura de acum nu s-a inregistrat nici macar o centime din acuzele reciproce si am putut sesiza, nici o injuratura  intre PNL si PSD.

Ba mai mult, la sedinta Camerelor reunite ale Parlamentului, atat cei de la PNL, cat si cei de la PSD se straduiau vizibil sa nu se atace prea tare. Ciudata e si Motiunea depusa de PSD. Ea nu se concentreaza pe atacurile impotriva guvernului, ci pe precizarea programului de stanga al PSD. De parca era un Congres extraordinar al partidului si nu dezbaterea Motiunii de cenzura.

A fost o simulare perfecta? Vom vedea in perioada urmatoare. Pana atunci imi ingadui sa nu cred ca a fost o lupta adevarata.

---

Despre autor: