Fost sef de stiri. La TVR, Tele7 ABC, Antena 1, National TV. Acum, Radu Cosarca e si realizator de talk-show, la Kanal D. Lunea, dupa „Vacanta Mare".

Ati venit si ati plecat din multe televiziuni. Cind se hotaraste Cosarca sa intre in joc?

Eu nu m-am hotarit sa parasesc televiziunea. A fost o conjuctura in care m-am ocupat de afacerile in media. Eram doar consumator de bugete, am fost apoi creator de bugete. Un timp, asta am facut. Nu am mai urmarit stirile cu asiduitate. Dar iata ca in vara asta mi s-au facut diverse propuneri si au inceput sa ma prinda si am descoperit ca si la mine microbul acela misca. La Kanal D m-a incintat inceputul de drum. Fac un talkshow saptaminal ce va privi peste umarul saptaminii trecute si peste cel al saptaminii care va veni.

V-ati reapucat de fumat la Kanal D.

E, nu fumez, doar pufai. M-am lasat de fumat, dar aici vad ca se fumeaza si nu ma pot abtine.

„Sticla" va face mustata mai mare.

Da? Asa a fost. Mi-am lasat-o in armata. Seful nostru de pluton avea, noi nu. S-a casatorit si nevasta l-a pus sa si-o rada. Noi, in semn de solidaritate, ne-am lasat-o. Mustata e acum un asset al meu.

Mustata asta „a facut" o intreaga istorie a stirilor.

Da, in TVR, editor coordonator al „Jurnalului", „am fost aruncat" pe ecran, in septembrie ’91, cind au venit minerii si a cazut guvernul Roman. Am intrat in emisie la 7 si jumatate, fiindca nu credeam ca la opt vom mai fi. In timp ce minerii intrau cu buldozerul in poarta televiziunii, eu, in direct, eram fara desfasurator, ci pur si simplu sub bombardamentul informatiilor furnizate de colegi. Atunci au fost celebrele: „Gardul viu e si el o planta", „arde troita!", comentate in fel si chip de ziaristi. Dupa ce lovisem si eu impotriva minerilor, prima persoana vazuta dupa iesirea din emisie a fost Miron Cozma. Asteptam o ranga in cap. Nu a fost... venise la o dezbatere. Pe 11 septembrie 2001 eu am fost in emisie. La inceput nu am realizat proportiile informatiei. Am zis ca facem un breaking news de doua minute, pe la patru. Pina m-au machiat a mai intrat un avion. Am intrat si am stat patru ore. Si continuu am fost alimentat de stiri. Ei, erau probleme cu care nu ne mai confruntaseram. Terorismul, de exemplu. Camera si directul nu sint de natura sa stimuleze inteligenta. A fost un tur de forta pe care l-am urit atunci, dar acum mi se pare memorabil.

V-au tradat aparatele vreodata?

Nu aparatele, ci oamenii. Am intrat in emisie si sunetistul uitase sa puna „lavaliera". Am vorbit rastit primele minute si apoi, in pauza, mi-am pus microfonul. Eu l-am perceput ca un dezastru, eram si sef de stiri, si crainic, doar, dar aceeasi faza am vazut-o la CNN. Acolo, crainicul a inceput fara sunet, apoi a zimbit si a spus: „Inteleg ca nu m-ati auzit. OK. Reiau". Zimbind. Ei sint normali, noi eram obsedati de perfectionism.

Dadeati cu scaune dupa subordonati, urlati? Ca sef, zic.

Sigur, nu pot fi ipocrit, am scris ceva istorie in stiri, iar chestia asta cere disciplina.