Dupa momentul ramanerii generalului I.M. Pacepa in Occident au existat circumstante de ordin general in cadrul DIE devenit CIE (Centrul de Informatii Externe) care au facilitat anumite exceptii cu privire la iesirea din sistem. Una dintre acestea a fost si cea invocata in mod corect de Daniel Daianu.


Primul set de masuri aprobat de Nicolae Ceausescu dupa incidentul I.M. Pacepa a inclus inlocuirea totala a cadrelor de comanda de sus in jos pana la nivelul sefilor de serviciu. Noile cadre de comanda au fost transferate din cadrul directiilor si unitatilor securitatii interne. Cuvantul de ordine a fost reindoctrinarea politica intensiva a cadrelor, blamarea perceptiei ca ofiterii DIE constituie o elita indepedenta de restul DSS si alinierea brutala la spiritul si modul de operare al securitatii interne devenite model etalon. Unitatile operative aflate in directa subordonare a generalului I.M. Pacepa au fost reorganizate sau epurate masiv. Principala unitate operativa din subordine respectiv unitatea TS,(tehnico-stiintifica) a fost desfiintata, masiv epurata, iar restul cadrelor redistribuite in cadrul celorlalte unitati operative de spatiu si profil. In acest mod, cea mai mare parte a noii generatii universitare aduse in anii a€˜70, (dominate ca pondere de absolventii cu studii tehnice) ca urmare a schimbarii politicii de cadre, a fost dislocata, scoasa din sistem sau transferata la unitati ale securitatii interne. Acesta avea sa fie contextul general "favorabil" aprobarii cvasi-problematice a "demisiei" sau mai exact a trecerii in rezerva la cerere a lui Daniel Daianu chiar daca acest caz era o exceptie de la regula. Au facut-o cu destula ranchiuna si, daca Daniel Daianu nu ar fi figurat la dosarul personal cu parintii ofiteri in cadrul  Ministerului de Interne, cu adevarat lucrurile ar fi putut lua o intorsatura mult mai urata.


Cert este ca devenind peste noapte "oaia neagra" a DIE/CIE, nu a primit absolut nici un ajutor in gasirea unui nou loc de munca. De aici si pana la crearea de obstacole intentionate de tipul persecutiei e insa o distanta pe care Daniel Daianu inca nu o parcursese. Faptul ca in cartea de munca s-a mentionat "ofiter" este cat se poate de normal si in conformitate cu legislatia muncii in vigoare la timpul respectiv. In nici un caz nu se putea trece pozitia de cercetator stiintific la Institutul de Economie Mondiala sub care fusese legendat (acoperit) pe durata cat a fost in DIE intrucat ar fi condus inevitabil la deconspirarea unei metode de munca informativa prin simplul fapt ca cei de la Institut chiar la ordin nu ar fi putut sustine in corpore formal sau informal faptul ca ar fi lucrat acolo. Explicatia data de Daniel Daianu in interviu (unde lasa impresia de a fi fost persecutat intentionat la acest capitol) este asadar incorecta. La fel si explicarea originii greutatilor reale intampinate in a gasi un loc de cadru didactic in invatamantul superior sau cercetarea stiintifica in domeniul economico-financiar. Cunosc bine situatia domeniilor respective: locurile erau extrem de putine, schemele de personal fiind blocate din ordinul Elenei Ceausescu (in calitate de sefa a Comisiei de cadre). Rarele ocazii cand din diferite motive asemenea posturi deveneau vacante acestea erau ocupate pe baza de pile si relatii preferentiale, inclusiv interventii ale ofiterilor de obiectiv (ce raspundeau de institutiile respective) sau a sefilor acestora din cadrul DSS.


TARCUL CIVIL. In cele din urma, Daniel Daianu avea sa-si gaseasca un loc in cadrul Institutului Central de Cercetari Economice, in cadrul sectiei documentare. In afara suspiciunilor colegilor de munca (izvorate din perceptia generala a modului in care sistemul lucra, ironia soartei fiind ca multi se aflau in reteaua informativa) cu privire la adevaratul sau statut profesional, hamul si zabala ce l-au impiedicat sa calatoreasca in strainatate in timpul activitatii desfasurate ca ofiter al DIE au continuat sa functioneze. Din nou cu o singura exceptie. Atunci cand, cum singur afirma in interviu, cu sprijinul directorului adjunct al Institutului, Vasile Pilat, a fost propus si a primit avizul de pleaca pentru doua luni in Germania Federala.


Nu mai este pentru nimeni un secret in ziua de azi ca in perioada respectiva ordine si instructiuni clare nu permiteau nici unui cetatean roman sa plece in Occident pe linie de serviciu pe o asemenea durata fara avizul DSS. Un aviz la care concurau de regula, Directia DSS sau subunitatea ce avea in control institutia unde cel in cauza isi desfasura activitatea, si, dupa caz, contraspionajul intern si mai ales contraspionajul extern (dupa 1978 atributii indeplinite de U.M. 0195). Fie si formal, pentru aceste persoane exista obligatia de a se realiza intalniri de instructaj si plasari de sarcini informative operative potrivit experientei, profilului de activitate si locului deplasarii.  Faptul ca dupa reintoarcerea din RFG si pana in 1990 nu a mai primit avizul de a iesi din tara vorbeste de la sine despre cum a fost apreciata cooperarea sa cu ocazia deplasarii. Un nou motiv de frustrare ce avea sa atinga noi cote de ordin psihologic in raport cu asteptarile si ambitiile personale. Frecventarea cu asiduitate a reuniunilor de profil international din cadrul A.D.I.R.I , celebra institutie ce avea sa produca "grupul de la Trocadero" din care de altfel avea sa faca parte i-au permis sa discute si sa-si creeze ocazional relatii cu invitatii straini. Ocazie de a ne reintalni si a lua cunostinta direct de framantarile si preocuparile sale.


SUPRAVEGHEREA INFORMATIVA. Urmatorul pas ce avea sa puna in alerta contraspionajul roman intern (Directia a III-a) si apoi contraspionajul extern (UM 0195) a fost frecventarea cu asiduitate a Bibliotecii si a Centrului Cultural American. Era in principal locul unde Daniel Daianu dorea sa compenseze fie si partial handicapul accesului la informatii si carti de specialitate pierdut prin plecarea din DIE. Crearea de relatii personale cu unii diplomati occidentali ca si incercarea de a folosi aceste canale plus relatiile create deja cu unii oameni de stiinta aflati temporar in vizita in Romania l-au inclus automat pe Daniel Daianu in categoria celor supravegheati informativ, ca potentiale tinte de recrutare de catre serviciile de informatii occidentale. Si de aceasta data nu mai era vorba de un oarecare cetatean, ci de un fost recent ofiter al serviciului de informatii externe care a avut acces la activitatile operative ale rezidentelor din SUA si apoi la unitatea ce a prelucrat informatiile pentru a fi incluse in buletinele informative ale sefului statului.


Acesta a fost momentul cand, la inceput, in prima jumatate a anilor a€˜80 l-am reintalnit pe Daniel Daianu. Aveam in fata un om realmente dezechilibrat sufleteste, amarat, disperat si furios de perspectiva ratarii profesionale si a faptului ca avand contacte limitate cu strainatatea nu-si poate construi o cariera profesionala de alura internationala. Asa cum de fapt jinduise din prima clipa cand a absolvit studiile universitare. L-am ascultat, l-am incurajat si am facut tot ceea ce am crezut in acel moment ca era omeneste pentru a-i schimba starea de spirit si de a-l face sa inteleaga situatia operativa in care se afla. Am discutat in spiritul vechilor preocupari intelectuale comune despre fundatura politica si economica in care se afla Romania (precizez ca afirmatia nu este o pledoarie pro-domo, ci realitatea) si speranta ca avandu-se in vedere evolutia pe plan international se vor produce in sfarsit si in Romania anumite schimbari. Mai mult, in pofida regulilor stricte ce defineau birocratic relatiile CIE cu Directiile securitatii interne am incercat cu titlu personal si la modul informal sa-l conving pe seful biroului ce-l avea pe Daianu in supraveghere informativa  in cadrul Directiei a III-a, contraspionaj intern, ca acesta nu reprezinta un pericol real si deci sa nu-si mai piarda timpul cu el. Trebuie precizat ca sefii de serviciu din cadrul CIE conlucrau de regula cu omologii din cadrul Directiilor centrale ale securitatii interne prin intermediul corespondentei operative, prin telefon in caz de urgenta si rareori prin intalniri directe fata-n fata. Conversatia s-a desfasurat asadar intre doi oameni care practic nu se cunosteau la modul personal. In aceste conditii marturisesc ca la incheierea convorbirii nu am fost surprins sa constat la modul instinctiv ca demersul facut a fost cum se spune, de fapt un cartus tras in gol.


MAREA COTITURA. L-am reintalnit pe Daniel Daianu la scurt timp dupa evenimentele din decembrie 1989, in Statele Unite. Ca membru al "grupului de la Trocadero" era nemultumit de faptul ca nu i se oferise un post pe masura aspiratiilor sale, respectiv sefia BRCE, Bancii Nationale, sau un post de profil economic in noul guvern. Termenul de comparatie utilizat: pozitia competitorilor sai profesionali, respectiv Mugur Isarescu si Eugen Dijmarescu.
In momentul reintalnirii eram sufleteste suparat pe el, la modul prietenesc, ca atunci cand ii reprosezi ceva serios unuia de la care ai anumite asteptari pe linia conduitei morale. Imi ajunsese la urechi supararea celui care ii fusese nu numai coleg de generatie cu care a pasit intaia data pragul Serviciului 1/America de Nord, dar si unul dintre cei mai buni prieteni ai perioadei cat a lucrat acolo. Acesta il rugase pe Daniel Daianu la inceputul anului 1990 sa-l ajute, dat fiind noul sau statut socio-politic, sa-i procure cu ocazia primei deplasari in Occident in regim de urgenta niste medicamente pentru ochii tatalui sau, aflat in acel moment in stare de arest. L-a refuzat destul de brutal, pe motiv ca "fiecare trebuie sa-si duca in spate propria-i soarta asa cum si el si-a dus-o in perioada 1978-1989". Posibila asociere publica intre el si fostul sau coleg din DIE/CIE, el insusi epurat imediat dupa decembrie 1989 pe motivul arestarii tatalui, (fostul sef al Directiei a II-a din cadrul securitatii interne) l-a speriat pur si simplu pe Daniel Daianu ca si-ar putea compromite inca o data atingerea mult visatei si asteptatei cariere profesionale. Cu siguranta ca nu acesta a fost profilul moral al tanarului Daianu pe care l-am cunoscut la intrarea in DIE. Viata cu experientele personale frustrante l-au dezumanizat si facut sa reactioneze incalificabil la solicitarea unui gest simplu umanitar. Am mentionat acest episod pentru ca reprezinta un simbol-esantion al "contributiei" fostului regim la crearea "omului nou". Un caz particular ce trebuie adaugat milioanelor de experiente similare ce au devenit dupa decembrie 1989 o reala povara pentru succesul reconcilierii nationale si a construirii noului sistem politic democratic. I-am reprosat atunci sever lui Daniel Daianu gestul de refuz cu toate ca am inteles poate mai bine ca oricine spaimele interioare ale acestuia.


TRIBULATIILE CONDITIEI UMANE. Datorita esecului de a obtine pozitia publica dorita, Daniel Daianu a fost la un pas de a lua decizia de a ramane definitiv in Statele Unite pentru a face o cariera universitara. Experienta bursei la Universitatea Harvard unde a ales temporar sa se "exileze" l-a ajutat sa inteleaga repede diferenta intre a fi musafir si a deveni competitor direct al gazdelor.


A doua constatare de ordin personal in acea perioada in ceea ce-l priveste a fost faptul ca experienta antedecembrie l-a marcat atat de puternic, incat i-a distrus complet apetitul pentru activismul politic si angajarea directa intr-un proiect de reconstructie nationala. Daniel Daianu a fost si a ramas pana azi doar un bun tehnician, un tehnocrat. In aceasta postura avea de altfel sa si fie promovat, dar si demis in mai putin de un an ca ministru de Finante in Guvernul CDR. In acest context, afirmatiile superlative cu tenta dramatico-politica facute de ex-presedintele Emil Constantinescu in interventia telefonica la emisiunea lui Robert Turcescu la adresa lui Daniel Daianu intra in categoria interventiilor politico-electorale de serviciu. Adica a celor, in cazul de fata, de a deveni un purtator de cuvant sui-generis credibil pentru PNL de care este legat in prezent de interese si aliante politice de notorietate. Serviciu contra serviciu. Nu intru in detalii, pentru ca "argumentele" aduse in interventie de ex-presedintele Emil Constantinescu nu rezista nici la nivelul celor mai superficiale analize.


Cert este ca la capitolul oportunitatii unice a romanilor de a-si reface sistemul politic si de a recupera handicapul mostenit in raport cu tarile democratice occidentale fara neglijarea intereselor nationale in discutiile purtate cu Daniel Daianu am avut senzatia stranie ca vorbesc unui perete de ciment. Sfatuit insistent sa se reintoarca in tara de cei multi dintre interlocutorii sai americani, a primit (ca si multi altii) un substantial ajutor financiar in baza caruia a infiintat impreuna cu Vasile Pilat si Mircea Cosea primul Institut de studii si cercetari economice de sorginte politica liberala. Un program de sprijin public menit (ca si pentru celalalte organizatii neguvernamentale) sa puna bazele unei societati civile care sa sprijine si sa monitorizeze procesul de edificare in Romania a unei reale democratii de tip occidental. Pentru a asigura succesul unui asemenea program trebuie sa ai insa certe calitati manageriale combinate cu un puternic spirit activist politico-ideologic. Calitati ce nu pot fi suplinite doar de o inteligenta nativa, fie ea si cultivata, si care din pacate ii lipsesc cu desavarsire d-lui Daniel Daianu. Din acest motiv, dar si altele, el a disparut destul de repede de pe frontispiciul activului societatii civile, ramanand doar un reper de capitalizare pe criteriul credibilitatii academice.


POLITICIAN, ACTIVIST SAU ACADEMIC? Pentru mine situatia nu a fost o surpriza. Daca IQ-ul si calitatile intelectuale ar constitui ingredientele primare ale statutului de politician, atunci natiile ar fi conduse de membrii Academiilor de stiinta si arte, ceea ce se stie, desigur, ca nu este cazul. Si nu intamplator e asa, eventualul argument al celebrului "turn de fildes" fiind in acest caz o gluma proasta. Daniel Daianu, spre cinstea lui, a recunoscut in numeroase randuri ca nu are ce-i trebuie pentru a fi un politician in lumea de azi. La mijlocul anilor a€˜90, intr-o conversatie particulara cu Mugur Isarescu l-am prevenit, desi nu cred ca era necesar, cu privire la riscurile la care il vor expune pe Daniel Daianu daca il vor impinge in pozitii manageriale. Asta nu i-a impiedicat pe cei din societatea civila sa-l impinga in pozitia de ministru de Finante in cadrul guvernului de trista amintire al CDR. Cu rezultatele cunoscute, el fiind demis si considerat si azi de breasla profesionala ca unul dintre cei mai slabi ministri de finante ai perioadei post-decembriste. La polul opus, in aceeasi perioada il avem pe dnul Mugur Isarescu care va bate cu siguranta toate recordurile de longevitate in fruntea Bancii Nationale, ramanand continuu pe scena politica cu statutul de "rezerva de avarie" al executivului.
Analiza prezentului studiu de caz ofera insa si ocazia de a intelege si alte mecanisme ascunse ale functionarii actualului sistem politic.


TENTATIA ARENEI POLITICE. Astfel, atata timp cat a ramas in afara prim-planului marilor confruntari ale principalelor grupuri de interese ce-si revendica pozitia politica dominanta in Romania, "cazul Daianu" a fost inexistent. O constata si dl Dan Tapalaga care probabil "serios tras de urechi" pentru interviul anterior, la doar cateva zile revine pe subiect si executa fara tragere de inima directiva politica de reevaluare pe fond pozitiv a candidatului Daniel Daianu. In subsidiar dl Dan Tapalaga explica cititorilor si ce a stat la baza stimei si admiratiei activistilor societatii civile de orientare ideologica de dreapta. Citez doar cateva motivatii: "Capitalizeaza meritul de a fi scris in anii a€˜80 cel putin trei articole critice la adresa economiilor din tarile socialiste, iar unii prieteni si-l amintesc vorbind urat despre Ceausescu in gura mare;a€¦ Unii l-au plasat in categoria «tehnocratilor optzecisti», un grup, sa-i zicem, luminat de ofiteri care au inteles ca regimul se prabusea si ca va veni vremea lor. Au asteptat, au prevazut si au pregatit, poate, caderea lui Ceausescua€¦ Erau ofiteri bine pregatiti, cultivati si rafinatia€¦ Specialisti cu acces la informatii si prognoze pe termen lung, au preluat din mers puterea dupa a€˜89, iar cei mai multi au controlul economica€¦ Daianu face si el parte din categoria inteligentelor superioare, dispretuia sticla de wisky si pachetul de tigaria€¦ «rara avis» printre fostii securisti. Asa a intrat in gratiile societatii civile de dreapta."
Cert, toti cei care au citit primul interviu al dlui Dan Tapalaga trebuie sa se afle dupa noua lectura complet confuzionati nemaistiind daca este vorba de aceeasi persoana. Inca o ocazie de a intelege cum functioneaza relatia politicului cu mass-media in Romania.


Nici macar dezvaluirile coplesitoare cu privire la numarul impresionant de colaborationisti ce au devenit dupa 1989 activisti si "lideri de opinie" ai societatii civile nu au temperat elanul intransigentei politico-ideologice.


Cand, in luna noiembrie 2006 am publicat in paginile acestui cotidian ceea ce a ramas cunoscut opiniei publice sub numele de "lista lui Liviu Turcu", s-a ignorat in mod premeditat ca de fapt testul meu cu privire la sintagma "innoirii morale a clasei politice" nu era atat la adresa politicienilor mentionati, cat la adresa CNSAS, pentru a demonstra ca aceasta institutie este in realitate o masina de tiparit certificate de buna purtare aflata total sub control politic.


SAPIROGRAFUL CNSAS. Istoria avea sa se repete zilele trecute ca o copie trasa la indigo. Nici nu s-a uscat bine cerneala pe editia cotidianului ZIUA unde dl Radu Portocala si-a exprimat dezaprobarea cu privire la candidatura, ca CNSAS a si scos la comanda din sertar certificatul de buna purtare pentru dl Daniel Daianu.


Doresc sa fie limpede pentru toata lumea ca eu nu pun acum in discutie decizia CNSAS, ci modul de operare neprofesional si selectiv "a la carte" in asa-zisa democratie romaneasca. Si exemplele de acest tip sunt cu zecile si au fost date unor politicieni mult mai proeminenti decat dl Daniel Daianu.


Cert este ca atunci cand conducerea PNL a luat decizia unei solutii electorale conjuncturale de a-l desemna candidat pe dl Daniel Daianu a provocat o schisma in relatia cu o parte a societatii civile, "nucleul dur" dand unda verde pentru atacarea acestuia. Un simbol pentru ilustrarea modului de operare in democratia din Romania la 17 ani de la inlaturarea fostului regim politic. A spune azi adevarul si a incerca sa explici contextul istoric al unor situatii si evenimente de ordin personal in raport cu fostul regim echivaleaza cu sinuciderea politica si sociala. In situatii limita cei in cauza deschid gura pe jumatate stiind ca inamicii vor prelua si manipula la modul negativ tot ceea ce spun. De aici acceptul general tacit de a trai intr-o lume a perdelelor de fum si a oglinzilor inselatoare cu pretentia ca aparentele exprima esenta lucrurilor. Intr-o societate real democratica, interviul cu dl Daniel Daianu ar fi trebuit sa reflecte corect experienta sa personala, lasand apoi opinia publica sa decida daca poate sau nu sa o reprezinte ca deputat in Parlamentul European. Reactia de facto in fata inchizitorilor sai de ocazie reflecta insa nu numai inabilitati esentiale pentru prezumtiva pozitie de politician, dar si constrangerile sufocante ale mediului politic toxic din Romania de azi. Cat despre ce reprezinta Parlamentul European si cam ce ar trebui sa faca viitorii deputati romani acolo este necesara o analiza de sine statatoare. Promit sa o fac cat de curand.Miturile realitatii si realitatea miturilor (1)Miturile realitatii si realitatea miturilor (2)