Special - "Tarafuri si Fanfare", la Muzeul Satului La Muzeul Satului, sambata si duminica, bucurestenii care au acceptat invitatia la "Tarafuri si Fanfare" a Jurnalului National au trait revenirea la origini, au simtit bucuria jocului popular, a i
Special - "Tarafuri si Fanfare", la Muzeul Satului La Muzeul Satului, sambata si duminica, bucurestenii care au acceptat invitatia la "Tarafuri si Fanfare" a Jurnalului National au trait revenirea la origini, au simtit bucuria jocului popular, a inimilor unite in iubire de folclor. O vioara, un tambal, o chitara,un contrabas, o trompeta si-o gorduna... Cantari "facute" de moldoveni, de ardeleni, de olteni si iar de moldoveni. A fost nevoie doar de o invitatie la joc. Chemarea a echivalat insa cu scanteia de la care pleaca focul ce mistuie codrii. N-au mai ars paduri, au "ars" suflete romanesti. Focul muzicii a facut sa se mistuie iarba, a disparut pajistea verde sub atacul pingelelor orasenesti. Orasenii au revenit la origini. Oameni maturi si-au descoperit gena jocului in sange, tineri si tinere in blugi smecherosi. Iar cei mai surprinsi au fost strainii veniti in vizita la muzeu. I-au cunoscut pe romani asa cum nu se asteptau. SIMBOLURI ROMANESTI. Hora n-are varsta, sarba nu are reumatism, iar tambalul si cu basul sunt parca sperietori pentru snobi. Numai cei ce vad in doina pasaportul romanului spre vesnicie inteleg ca prin pastrarea traditiilor ramanem vii, ca oameni, ca popor, ca natiune. Incalzirea si-o facusera oamenii inca de sambata. In prima zi a festivalului au urcat pe scena Fanfara lui Galan, Taraful de la Ianca - Olt, Taraful din Sangiorz Bai, Taraful de la Goicea, Taraful Vlascean. Duminica, spectacolul a inceput pe muzica lautarilor de geniu ai Fanfarei din Calafindesti. Condusi de un Leonard Zama, in zi de glorie, lautarii au ridicat la cote maxime pulsul celor prezenti. Normala ca si respiratia a venit hora. Iarba incepea sa dispara, praful si pamantul deveneau suportul ce legau primordialul de realitatea de azi. Jocurile romanilor nu s-au schimbat de generatii intregi. Sa vezi cum batrani de 70 de ani si tineri aflati la varsta in care traiesc povestile de dragoste spuse de genialii Iacob si Dan Costache din Ostroveni, Dolj, se leaga in hora, in sarba si chiuie cum si stramosii o faceau; te inalta, te face sa simti cum pe inima, cu litere de foc nevazute scrie "Roman". LAUTARI DE SOI. Taraful Iedera din Carei a adus in fata miilor de oameni stransi la festival o muzica deosebita, cum rar ai ocazia sa asculti. Muzica "Codrului", o zona etnografica putin cunoscuta. Veselia si zvacul ceterelor, a coantrei si a gordunei s-au trasmis la oameni. Cei care mai pastrau ceva din timiditatea oraseanului neobisnuit cu jocul popular ori din rusinea celui ce isi uitase originile au lepadat toate acestea si au devenit si ei, chiar daca doar pentru cateva ore, Sateni ai Marelui Sat. Dupa Taraful Iedera a urcat pe scena Taraful "Rapsozii Gorjului". Doi olteni si doua oltence cu un repertoriu plin de cantece vesele, de hore, de melodii batranesti, "asa cum se faceau odata". Dupa numarul celor iesiti la joc s-ar putea spune ca destui olteni sau macar descendenti de-ai oltenilor au vizitat muzeul duminica, in zi de sarbatoare a Jurnalului National. S-a haulit si s-a jucat ca-n vremuri strabune. Pentru unii, praful ridicat in aer a venit ca o a doua invitatie de revenire la origini. Horele nu mai erau de ajuns, chiuiturile nici atat, iar tocurile au devenit inamicii numarul unu ai femeilor ce au renuntat la statutul de doamne pentru cel de satence dansatoare, desprinse parca din tablourile artistilor nostri de geniu. Pantofii au ramas langa bancute, iar piciorul liber, eliberat din fraurile modernitatii, s-a sarutat cu pamantul colbuit. Mici si mari, mai puternici ori mai slabi, oamenii au jucat, au jucat cum doar romanii stiu sa o faca. DOUA RECITALURI CA PENTRU INGERI. ltimele doua recitaluri ale zilei si ale Festivalului "Tarafuri si Fanfare" au apartinut lui Iacob si Dan Costache, mirifici lautari din Ostroveni, si Tarafului Bucovinean, condus de acelasi om, in zi de gratie divina, Leonard Zama. Lautar cu peste 500 de melodii in repertoriu, nea Iacob i-a invatat pe cei prezenti ca balada nu inseamna neaparat tristete si ca, pentru a canta perfect, nu ai nevoie de studii, ci de chemare, de "dar de la Dumnezeu". Caci altfel nu poti intelege cum acest lautar canta din vioara "de te scoala din boala", dupa cum mustacea un spectator... Ostrovenii au adus cantece de joc si cantece dea€¦ joaca. Sa joace cei prezenti si sa le joace si sufletele intr-o hora a sufletelor. Muzica autentica pe care o canta acesti doi lautari este ca o stampila pe gena romanului. In metabolismul sufletului si al inimii, muzica populara joaca un rol primordial. Pe cand spectatorii inca nu se dezmeticisera din betia olteneasca data de muzica lui nea Iacob si a fiului sau, Dan, pe scena a urcat Taraful Bucovinean. Sarbe, hore, cantece de joc si multa voie buna. Pacat ca... s-a terminat. Ramane insa amintirea a doua zile in care la Satul din Capitala romanii si-au reincarcat cu energie sufletele, cu romanism inimile. La mai mare!!! A fost Festivalul "Tarafuri si Fanfare". Viitor "Atata vreme cat poporul asta are muzica populara si joaca dupa ea n-are cum sa moara. Muzica populara si jocul sunt ale noastre si ne reprezinta. Cand vezi cum tinerii duc mai departe traditia celor batrani, cum invata sa cante si sa joace, cum aleg sa pastreze muzica populara si instrumentele ei, stii ca neamul asta are un viitor, unul in care muzica autentica este la loc de cinste" Mircea Miculescu profesor, spectator la Festival VIDEOSambata 29 septembrie 2007
Fanfata lui Galan din Cugir Taraful din Sangior-Bai Taraful de la Ianca Taraful de la Goicea Taraf Vlascean Duminica 30 septembrie 2007
Fanfara din Calafindesti Taraful Iedera din Carei Taraf mic din Ostroveni Taraj gorjesc Taraf bucovinean
Despre autor:
