Dupa ce ziarul nostru a prezentat in exclusivitate concluziile inspectorilor Consiliului Superior al Magistraturii privind activitatea Sectiei a II-a din Departamentul National Anticoruptie (DNA), astazi publicam trei fragmente din anexele care au stat la baza acelor concluzii.
Lucrurile descoperite de inspectori in dosarele DNA par decupate din filmele cu prosti si ar fi niste bancuri reusite daca in aceste povesti n-ar fi vorba de destinele unor oameni sau de activitatea unor firme private sau de stat. Prima poveste este si cea mai hazlie. Un dosar pleaca de la DNA catre Parchetul General in februarie 2007, dupa ce trei luni statuse de pomana prin sertarele procurorilor anticoruptie. Intr-un tarziu, dosarul ajunge la Parchetul Bucuresti care constata ca faptele sunt de competenta DNA si dupa alte trei luni il trimite de unde a plecat initial. N-ar fi fost nici o problema daca „marfa“ plimbata de la un negustor la altul ar fi fost tigari sau bautura, dar procurorii si-au batut joc in acest caz de soarta unei banci comerciale.
Tot din fragmentele selectionate de noi astazi reiese ca intr-un dosar un procuror a uitat ca a dispus expertiza s i a dat solutie fara sa mai astepte rezultatele ei. Un altul a cerut judecatorilor o autorizatie de perchezitie, dar nu a mai efectuat perchezitia propriu-zisa pentru ca seful sau, Doru Tulus, a trimis autorizatia Serviciului Specialisti dupa ce aceasta expirase.
O alta poveste hilara este aceea in care un procuror a dispus o expertiza, dar cand expertii i-au cerut un supliment de documente, nu le-a mai trimis.

Reproducem mai jos trei fragmente din Raportul Serviciului Inspectie Judiciara pentru Procurori intocmit dupa verificarile facute, in perioada mai-iulie 2007, la DNA.

Un dosar s-a 'invårtit>> 8 luni prin Ministerul Public pentru a reveni la DNA
(filele 57, 58, 59)
Tot o situatie aparte s-a constatat si cu privire la modalitatea de inregistrare a sesizarii Directiei de Supraveghere a Bancii Nationale a Romaniei.
La data de 17.11.2006, reprezentantii legali ai Bancii Nationale a Romaniei au sesizat Directia Nationala Anticoruptie in legatura cu neregulile constatate in activitatea de creditare a Bancii (...), fapte ce puteau constitui indicii de savarsire a infractiunilor prevazute de art. 10 lit. b si c din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, modificata si completata, aflate in competenta Sectiei de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie. In cuprinsul sesizarii erau prezentate aspecte concrete de nerespectare a normelor de creditare de catre Banca (...).
Respectiva sesizare a fost inregistrata in Registrul de intrare-iesire a corespondentei sub numarul de 1246/II/ din 17.11.2006 si repartizata Serviciului de Investigatii. Dupa aproape 3 luni de la data inregistrarii sesizarii, prin referatul din 20.02.2007, ofiterul de politie judiciara caruia ii fusese repartizata lucrarea a formulat propunerea de trimitere a acesteia la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, retinand ca in raport de datele obtinute de la Oficiul Registrului Comertului, competenta de solutionare a cauzei nu apartine Directiei Nationale Anticoruptie.
Propunerea ofiterului de politie judiciara a fost insusita de procurorul-sef sectie Doru Florin Tulus si, ca atare, lucrarea a fost trimisa Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Prin adresa nr. 3069/916/2007 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de urmarire penala si criminalistica, sesizarea a fost transmisa Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti spre competenta solutionare.
La Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti sesizarea a fost inregistrata ca dosar penal, iar prin Ordonanta 849/P/2007 din 24.05.2007, s-a dispus declinarea competentei de solutionare in favoarea Directiei Nationale Anticoruptie. Cauza a fost inaintata Directiei Nationale Anticoruptie, la data de 31.05.2007.
Nici de aceasta data dosarul penal al Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti nu a fost inregistrat in Registrul de evidenta a activitatii de urmarire penala, ci la numarul initial de lucrare, respectiv 1246/II/2006.
Prin rezolutia procurorului sef sectie din 31.05.2007, lucrarea a fost repartizata procurorului Petru Narita cu mentiunea „pentru solutie legala“. Ulterior, la data 04.06.2007, procurorul Petru Narita intocmeste un referat prin care propune inregistrarea lucrarii ca dosar penal, avand in vedere ca respectiva cauza venise prin declinare de la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti si ca Directia Nationala Anticoruptie era competenta sa efectueze urmarirea penala.
Referatul astfel intocmit a fost insusit de procurorul sef sectie si, ca urmare, cauza a fost inregistrata ca dosar penal, cu numarul 137/P/2007. Este lesne de observat ca sesizarea in discutie trebuia inregistrata ca dosar penal inca de la data de 17.11.2006, avand in vedere regularitatea actului de sesizare emis de Banca Nationala a Romaniei.
O alta constatare a Inspectiei Judiciare are in vedere plangerile penale si sesizarile adresate organului de urmarire care nu au fost inregistrate in Registrul de evidenta a activitatii de urmarire penala decat dupa examinarea acestora de catre Serviciul de investigatii, examinare ce nu era necesara, avand in vedere fie regularitatea actelor de sesizare, fie imposibilitatea efectuarii, in conditii legale, a activitatilor desfasurate de politia judiciara.

DNA a 'rezolvat>> un dosar inainte de a fi gata expertiza ceruta de procuror
(filele 244, 245)
(...) efectuarii lucrarii, formuland totodata intrebarile la care trebuie sa se raspunda si termenul in care urmeaza a fi efectuata lucrarea.
Pe de alta parte, conform art. 4 din acelasi ordin, specialistul insarcinat cu efectuarea constatarii, daca socoteste ca materialele puse la dispozitie ori datele indicate sunt insuficiente, comunica aceasta procurorului, in vederea completarii lor, prin nota motivata.
Din verificarile efectuate de Inspectia Judiciara a rezultat ca in unele cauze inregistrate la Sectia de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie, in care s-au dispus constatari tehnico-stiintifice, acestea nu au fost efectuate cu operativitate de catre specialisti, iar in unele cauze lucrarile dispuse nu au fost efectuate in termenele stabilite, intrucat procurorii nu au solicitat si transmis de indata documentele solicitate.

Dosar nr. 35/2004
La 18 decembrie 2006 s-a intocmit de catre procurorul Mihaela Moraru Iorga rezolutia de constatare tehnico-stiintifica, in temeiul art. 11 alin. 3 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 43/2002, iar lucrarea a ajuns efectiv la Serviciul specialisti, la 4 ianuarie 2007. Initial, s-a stabilit termenul de 31 martie 2007 pentru finalizarea constatarii tehnice, iar ulterior specialistul, prin nota din 19 iunie 2007, a solicitat completarea documentelor de la mai multe institutii. De altfel, dosarul nr. 35/P/2004 a fost inregistrat la Sectia de combatere a infractiunilor de coruptie la 31 martie 2004, iar rezolutia de constatare tehnico-stiintifica a fost emisa de procuror dupa 2 ani si 9 luni, la 18 decembrie 2006.
Dosar nr. 3/P/2006
La 30 ianuarie 2006, s-a dispus efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice de catre procurorul sef serviciu Petru Narita, stabilindu-se termen de finalizare la 31 martie 2006.