Daca ne-am imagina ca exista un tren numit "IRIS", in primul rand ar fi unul fara nas! Mereu tanar. Mereu in miscare. Un tren in care au urcat de-a lungul anilor mai multe generatii de fani. Peste cateva zile, trenul va face o
Daca ne-am imagina ca exista un tren numit "IRIS", in primul rand ar fi unul fara nas! Mereu tanar. Mereu in miscare. Un tren in care au urcat de-a lungul anilor mai multe generatii de fani. Peste cateva zile, trenul va face o scurta "halta", pentru a-si sarbatori cei 30 de ani de muzica buna. Doar o halta, pentru ca nu are timp sa stea prea mult intr-o statie. Trebuie sa mearga mai departe, asa cum spune si Cristi Minculescu, solistul vocal al formatiei Iris: "Dupa aniversarea asta, urmeaza programul obisnuit. Cred ca avem deja duminica, pe 7, la Targu-Jiu sau in alta parte. Asta e o punctare a activitatii noastre. Certifica faptul ca formatia e in plina activitate. Deja e a patra aniversare". URCAT DIN MERS. Cristi Minculescu a ajuns printr-o intamplare fericita in acest tren. Fericita atat pentru el, cat si pentru formatie si pentru fani. "Eu am avut mare noroc. Imediat dupa Revelionul 1979-1980, cand s-au scindat ei, la Iris au ramas doi dintre membrii fondatori si initial aveau nevoie doar de un basist. Au pus ochii pe Anton Hasias, de la Harap Alb, unde eram si eu. Prin Dorian Ciubuc. Dorian era cu ei de la inceputuri, din a€™76. Anton le-a zis: «Aduc pe cineva ca sa dea o proba, ca poate va place». Ei au zis ca au nevoie doar de el. Dar el a insistat si e o faza hazlie, ca eu am intrat cu Anton in camera in care repetau, iar ei au intrebat: «Bai, ai zis ca vii cu un baiat. Unde e?». Eu fiind inauntru. Am dat proba si de la 6 ianuarie 1980 am ramas acolo. Deci am avut un noroc fantastic. In plus, ei deja aveau notorietate in Bucuresti. Cantau de patru ani. Vedeam tineri cu tricouri cu Iris in oras. Norocul a fost ca nu-i vazusem niciodata si n-am avut emotii cand am dat proba. Probabil, daca i-as fi vazut, mi-ar fi tremurat picioarele. Dar nevazandu-i, am mers foarte relaxat", marturiseste Minculescu astazi, cand imaginea lui se confunda cu cea a formatiei Iris. El spune ca mai are si astazi emotii pe scena uneori: "Inainte de concert. Deja dupa prima piesa nu mai e o problema". DOAR PENTRU FANI. Suntem aici/ Doar pentru voi/ De rocka€™na€™roll nu ne putem lasa.../ Veniti cu toti la un concert de rocka€™na€™roll/ Veniti acum si nimeni nu-i va da ocol/ Totul va va fascina,/ Iar seara nu va mai pleca/ Si vom ramane tineri ani in sir...". Pentru Iris nu exista concerte mai importante si altele mai putin importante. "Difera doar repertoriul", explica Minculescu. "La astea mari e o incarcatura deosebita, dar si o presiune pozitiva. Numai ca e publicul foarte departe, pe stadioane si in sali de
sport. La club e alta treaba. Si atunci umbli la repertoriu." Formatia tine cont intotdeauna de fani, iar asta se poate observa cu ochul liber. "La noi e un caz mai special, ca, daca nu era publicul de-a lungul timpului si media sa ne ofere incurajari si suport moral, practic, n-am fi existat. Probabil a contat mult sau conteaza si imaginea din afara scenei. Multi sunt foarte tineri, iar asta pentru noi e un lucru mare. Daca trupa are medie de varsta 46 de ani sau 47, e onorant, iti dai seamaa€¦" Si atunci cand compun, membrii formatiei se gandesc la cei care ii asculta. "Ne gandim la ei. E greu sa te pui in locul lor, dar ne gandim cam cum ar recepta respectivul album. La rock e o regula nescrisa: trebuie sa indeplinesti visele altora. Dar e frumos", marturiseste Cristi. FARA FRANE. Dupa atatia ani de munca si creatie, trenul Iris nu se mai poate opri. Functioneaza perfect si merge mai departe pentru noi generatii de rockeri care-l descopera. "De la un timp au disparut orgoliile. Simt nevoia sa folosesc un cliseu pe care-l auziti tot timpul, cu «discutii si contradictii constructive», care la noi nu intra la categoria «bla-bla». Fiecare are o anumita preferinta muzicala si e greu sa aduci totul la acelasi numitor comun. Eu sunt cu legendele vechi, ei mai sunt cu Linkina€™ Park, Soundgarden, cu astea noi, Savage Garden, si uneori e mai dificil, dar am invatat cand sa lasam de la noi fiecare", spune Cristi. "Noi compunem numai la instinct primar si sper ca am ajuns sa simtim cand ar fi gata o piesa in stare bruta, ca si la croitorie, cand iei balotul, masori si pe urma incepi sa tai. Simtim la un moment dat ca ar fi gata, ca nu mai trebuie sa umbli la piese decat cu chestii de-astea, forma, daca mai trebuie modificat ceva. E foarte greu sa faci din doi in doi sau din trei in trei ani album, pentru ca, practic, daca o faci din doi in doi ani, ai liber doar anul in care il promovezi. Pe urma trebuie sa te reapuci de altceva. Dupa mine, ideal ar fi pauza doi ani si in al treilea an sa te apuci. Pot sa merg o saptamana la club si sa nu iasa nimic sau poti sa faci doua-trei intr-o zi, cum a fost si cu «Baby». Poate din afara se vede usor, dar nu e. Dar, avand in vedere ca formula asta e din februarie 1986, iti dai seama, nici nu se mai pune problema." ANIVERSARE. Desi implineste 30 de ani, Iris ramane o formatie tanara, la cea de-a patra aniversare. "Prima e ca si cum ai lua titlul la fotbal in premiera. Are si o incarcatura fantastica", isi aminteste Cristi Minculescu. "A fost a doua, a fost a treia, urmeaza a patra. S-ar mai preta a cincea. Eu as face-o la 40, nu la 35. Speram sa mai fie si o generatie sau doua de fani. Si speram sa vina la 5 octombrie pe Aeroportul Baneasa. Acum vedem si noi cum stam. Cum sta numele asta dupa 30 de ani. Cati vor veni, pentru atatia vom canta. Dar, daca e sa ne faca publicul o surpriza, atunci va veni in numar foarte mare."
Despre autor:
