Fortele de securitate din Myanmar au reusit joi sa disperseze miile de persoane care protestau pe strazi, dupa lansarea unui ultimatum. Un fotograf japonez a fost ucis.

Zeci de mii de manifestanti s-au strins din nou, la Rangoon, pentru a protesta fata de regimul militar. Fortele de securitate au tras focuri de avertisment, pentru a-i dispersa pe manifestanti. „Au tras de citeva ori in multime, soldatii folosesc forta", a declarat un martor pentru BBC. Cel putin noua persoane au murit si doua au fost ranite. Un martor a povestit ca a vazut un barbat cazind dupa ce politia a deschis focul asupra unei multimi de 1.000 de protestatari. Martorul l-a descris ca fiind un barbat in virsta, cu o camera mica, „ce parea chinez sau japonez", pentru ca avea pantaloni scurti, iar localnicii nu prea poarta asa ceva. Cel putin 100 de persoane au fost arestate si urcate in camioane militare, in timp ce ceilalti manifestanti fugeau. Militarii adresasera un ultimatum protestatarilor, cerindu-le sa plece in zece minute, altfel vor trece la „actiuni extreme".

Intr-un alt cartier, circa 5.000 de manifestanti au sfidat interdictia de organizare a mitingurilor, stind fata-n fata cu politia. „Fie sa fim feriti de pericole, sa fim crutati de saracie, fie ca inimile si spiritul nostru sa fie in pace", au strigat manifestantii in fata politistilor care au blocat drumurile ce duc la pagoda.

Noaptea trecuta, fortele de securitate au executat raiduri la sase manastiri - au spart usi si ferestre si i-au batut pe calugarii care dormeau. Unii au scapat, dar sute dintre ei au fost urcati in camioane. Doi membri ai Ligii Nationale pentru Democratie, partidul condus de liderul democrat Aung San Suu Kyi, au fost si ei arestati miercuri noaptea. Sint tot mai putini calugari pe strazi, dar a crescut numarul oamenilor obisnuiti care au iesit in strada. Soldatii ar putea avea mai putine remuscari sa traga in protestatari, calugarii budisti fiind foarte respectati in Burma. Un hotel in care stateau jurnalistii straini in Rangoon a fost inconjurat si jefuit. Fortele de securitate au instalat baricade cu sirma ghimpata in jurul pagodei Shwedagon si al primariei din Rangoon, puncte-cheie ale demonstratiilor.

In Burma, calugarii budisti reprezinta un model de compasiune, modestie si puritate. Sint saraci, traiesc din cersit si din donatii, isi petrec mare parte din viata rugindu-se sau participind la activitati caritabile. Din aceste motive, sint priviti cu veneratie de intreaga populatie si au o mare putere de influenta asupra cetatenilor. Atit de mare incit un corespondent BBC a catalogat protestele din Burma drept „o lupta intre cele mai puternice caste ale tarii - armata si clericii".

Autoritatile militare au cultivat in ultimii ani o relatie foarte apropiata cu calugarii. Executivul a cheltuit sume mari pentru renovarea unor temple budiste si a oferit adesea bani clericilor, ca pomana. Toate pentru a-si asigura o atitudine binevoitoare din partea castei religioase, extrem de puternica si de venerata in tara. Luna trecuta insa, cind guvernul militar a decis sa dubleze pretul carburantilor, bunavointa a disparut. Calugarii au organizat ample marsuri antiguvernamentale, iar prin gestul lor simbolic de a intoarce cu gura in jos castroanele cu care cersesc au anuntat ca boicoteaza pomana din partea autoritatilor. Implicarea calugarilor in proteste a derutat putin executivul birmanez, care, timp de citeva zile, nu a luat nici o masura pentru a dispersa manifestantii. Dupa o saptamina insa, demonstratiile au luat amploare. Iar armata a intrat brutal in multime, a ucis mai multe persoane si a arestat peste 100 de calugari.

Clericii budisti au primit mesaje de sprijin de la liderii religiosi din intreaga lume: Dalai Lama, arhiepiscopul Africii de Sud, Desmond Tutu etc. Nu este pentru prima data cind slujitorii lui Dumnezeu se implica in rasturnarea unei administratii considerate nepotrivite. Inainte de 1989, Papa Ioan Paul al II-lea a ajutat Polonia sa se elibereze de comunism; calugarii catolici din Filipine s-au aflat in primele rinduri in timpul revolutiei „puterea poporului", din 1986, iar grupul islamic Nahdlatul Ulama a ajutat, in 1998, la inlaturarea dictatorului indonezian Suharto. (Simona Maties, Irina Moldovan)

„Am fugit cu o barca" Disidentii care traiesc acum in exil povestesc pentru Cotidianul momentele dificile prin care au trecut.

Soe Aung s-a numarat printre participantii la protestul studentesc din 1988 care a fost inabusit in singe de catre armata. Imediat dupa aceasta tragedie, el si-a parasit tara si s-a stabilit in Thailanda. Spune ca a strabatut pe jos intreaga distanta in incercarea de a scapa de opresiuni. „Cind am plecat, economia statea foarte prost, oamenii erau saraci si existau violente de strada. Nu aveam nici o libertate - de expresie sau de asociere. Acum cred ca situatia este la fel, daca nu chiar mai rea", a declarat el.

O alta lidera a protestelor din 1988, Khin Omar, spune ca a plecat din Birmania imediat dupa masacru, deoarece nu a avut de ales. „Dupa ce au transformat un mars studentesc pasnic intr-o baie de singe, autoritatile militare au inceput sa ne vineze prin toata tara. Studentii, in special cei care s-au ocupat de organizarea demonstratiei, erau intemnitati. Singura mea sansa era sa plec din tara, asa ca am luat o barca, impreuna cu alti activisti prodemocratie, si am fugit in Thailanda. Am avut colegi care s-au refugiat in China sau chiar in Bangladesh. Din pacate, am prieteni care au ramas in Burma, au fost arestati si unii chiar au murit in inchisoare".

Khin Omar crede ca actualele proteste din Rangoon au sanse mai mari de izbinda datorita mediatizarii si a implicarii masive a calugarilor. „Oamenii au inceput sa-si infringa teama si ies pe strazi, la proteste, in pofida riscurilor. Asta e foarte bine, deoarece actuala situatie din Burma nu poate sa mai continue. Comunitatea internationala trebuie insa sa ia masuri pentru a pune capat abuzurilor. Altfel, Burma se va indrepta spre un nou masacru. Sper ca ONU si statele occidentale sa faca ceva pentru a impiedica varsarea de singe. Sper sa nu stea sa priveasca de pe margine, in vreme ce manifestantii sint zdrobiti de armata." (Irina Moldovan)