A ramas celebru acel episod din timpul revolutiei „in direct“ cand, observand camera de televiziune, cineva ii atragea atentia lui Dinescu: „Mircea, fa-te ca lucrezi“. Ca sa dea bine la televizor! Sa vada tot omul ca ei, „revolutionarii“, se ocupa. Episodul motiunii de cenzura pe care il traim astazi face parte din aceeasi familie de „gandire“ politica: jocuri de glezne, fraze sforaitoare, grimase preocupate, mimarea ingrijorarii cu privire la soarta tarii si la destinul natiunii, al elevilor, studentilor, muncitorilor, mamelor, tatilor, oamenilor de afaceri, pensionarilor, Europei etc., pentru pacalirea, in vederea votului urmator, a tatelor si mitocanilor. Originile acestui tip de politicianism (si de dispret adanc la adresa oamenilor de rand, la urma urmei) ar putea fi gasite in propaganda comunista de pe vremea lui Ceausescu. Munti de bani se cheltuiau pentru ca Ceausescu sa para iubit de poporul care il ura, pentru ca frigul sa fie cald, foamea sa devina opulenta, prostia, geniala, iar ticalosia, patriotica.