Dar Sucot este si sarbatoarea recunostintei fata de natura milostiva, daruita de Dumnezeu. De Sucot, evreul din Israel si de pretutindeni, scutura un buchet format din ramuri de palmier, chitra, mirt si salcie si canta "Ossana" (Hosana) pentru ca Dumnezeu sa-l mantuie. E o sarbatoare a veseliei, dar, in acest an, celebrarea Sucot-ului e umbrita de zanganit de arme. Dupa toate semnele, Israelul se pregateste de o mare ofensiva in Gaza. Ca de fiecare data cand au izbucnit razboaie, nici de aceasta data Israel nu-si doreste confruntarea sangeroasa si inca se straduie s-o evite. Dar situatia a devenit insuportabila. De peste sase ani, grupuri extremiste palestiniene au transformat Shderotul, Ashkelon, kibuturile din Neghev si alte asezari evreiesti din sudul Israelului in tinte vii ale rachetelor "Qassam". Mereu scolile au stat inchise si populatia a coborat in adaposturi, si numai un miracol a facut ca sutele de rachete lansate asupra acestor asezari sa nu provoace carnagii. Ce tara din lume ar consimti permanentizarea unei asemenea situatii anormale? Ce guvern de pe aceasta planeta ar putea sa se mentina la guvernare stand cu mainile incrucisate si neaparandu-si cetatenii? Dintr-un cort de Sucot, instalat langa bunkerul Statului Major al Tzhahal-ului, generalul in rezerva Ehud Barak, ministrul Apararii si fost prim-ministru al tarii, a declarat ieri ca rabdarea Israelului are o limita. Din clepsidra rabdarii, se scurg ultimele ramasite ale nisipului-timp. Ceasul razboiului si-a inceput numaratoarea inversa. 4,3,2... E foarte limpede: armata israeliana va ataca in Gaza. Un razboi care nu e usor si nici simplu. Dupa ce s-a rupt de Autoritatea Palestiniana condusa de presedintele Mahmoud Abbas, Gaza a fost declarata de Guvernul israelian o "entitate dusmana". Sintagma cu prevestiri rele pentru Hamas. Haotizata de bande teroriste care isi spun "organizatii de eliberare a Palestinei", Gaza stie ca o asteapta un dezastru. Dar nu realizeaza proportiile lui. Analistii politici si militari spun ca de aceasta data nu se vor repeta cele intamplate in Razboiul Liban II. Generalii au acum mainile dezlegate.
In noaptea trecuta, masinaria de razboi israeliana a fost pusa partial in functiune. A fost prima noapte de groaza gazateeana, care a numarat vreo 15 morti si zeci de raniti. Multi civili, din pacate.
Gaza e numai unul din fronturi, si nu cel esential. Marea intrebare se formuleaza in jurul eforturilor pe care le face Teheranul de a se dota cu armament atomic. Raidul din 6 septembrie al celor opt avioane "F 15-L" cu raza lunga de actiune, asupra bazei secrete siriene de la Deir-Ezzor, din nordul Siriei, poate fi interpretat drept un avertisment adresat Iranului. Aceste avioane pot parcurge lesne distanta de 2200 km, pentru a zbura deasupra instalatiilor nucleare din Iran. Se stie ca Israel n-a tolerat proliferarea nucleara in tarile ostile. In pofida impotrivirii comunitatii internationale, premierul Menahem Beghin nu a ezitat in 1981 sa dea ordinul distrugerii reactorului atomic irakian de la Ossirak.
Atacul din nordul Siriei poate marca reintoarcerea la doctrina lui Menahem Beghin, imbratisata de toti responsabilii israelieni, de ieri si de azi, dupa care Israel are dreptul de a folosi mijloacele militare cele mai extreme cand existenta sa e amenintata.