SA NU-I FIE DE DEOCHI DE VIATA!
Are fiecare om in ceruri un dosarel scris de ingeri la ordinul Stapanului Suprem si in acele hartii este stabilit destinul fiecaruia? Multi zic da! Ca soarta e hotarata in Ceruri si nu te poti abate de la ea. Ca viata este ata infasurata pe un mosorel si viata se incheie cand ata soartei a ajuns la capat. Nu poti sa intinzi de ata, ea are o dimensiune calculata tot in Ceruri. Altii se teribilesc si spun ca destinul nu e batut in cuie si ca poti sa-l modifici cu mainile tale. Cine stie cum stau lucrurile? Un barbat interesant cu adevarat facator de revolutie la Timisoara, conf. Lorin Fortuna are chiar o teorie originala despre destin. De exemplu, in Ceruri ti s-a stabilit sa devii un pictor talentat. De fapt, ti se permit ceva grade de libertate, adica poti sa alegi sculptura sau arhitectura, dar meserii surori cu pictura cea predestinata. Daca indraznesti sa dai cu tifla Cerurilor si sa te faci matematician, pentru abaterea grava de la soarta hotarata de Dumnezeire vei avea parte doar de suferinta.  Si asa ajungem iarasi la continuarea subiectului aceluia atat de ciudat al sfarsitului unor vedete dintre care unele au murit "cumsecade", in patul lor, in timp ce altele au avut parte de morti zbuciumate. Cunoscutul prozator Ivasiuc n-a rezistat tentatiei de a manca o savarina si de a-si lua pentru acasa un cataif si o sarlota. Drept care a plecat la ceas de seara la Cofetaria Scala. Nenorocirea a purtat o data, 4 martie 1977, cand s-a rasculat Pamantul si cutremurul a facut ravagii. Tocmai iesise din cofetarie cu cataiful si sarlota la pachet cand scriitorului Ivasiuc i-a cazut in cap un balcon. Acasa la el nici macar nu s-a crapat tencuiala.

Sora lui din preajma Manastirii Dragomirna i-a pastrat in casa parinteasca intacta odaia unde isi scria romanele, acolo unde nu sunt miscati din loc nici papucii lui Ivasiuc, nici calimara, nici vraful de hartii de pe birou. Tot destinul turnat in tipare in Inaltul Cerului i-a ademenit spre tragic pe Toma Caragiu si pe celebrul realizator de emisiune Alexandru Bocanet. Cand a inceput sa se clatine Pamantul in locuinta lor de langa Biserica Rusa, marele Caragiu si prietenul lui, Bocanet, au incercat sa fuga pe scarile blocului. Au fost gasiti imbratisati de groaza sub tone de beton si praf. Daca ramaneau in apartamentele lor scapau, ba mai mult, soarta i-a imbrancit sa refuze invitatia de a se plimba prin Cismigiu, ei alegand sa ramana acasa, sorbind o cafea. O cafea neagra ca moartea!